Un afacerist moldovean, un ucrainean și un francez au orchestrat una dintre cele mai importante privatizări, cu iz de tutun, făcute pe ultima sută de metri de fosta guvernare democrată.
Cei trei se știu de ani buni. „Ne-am cunoscut cu Victor în Kiev, la nişte prieteni, acum nouă ani. Cu Frank am botezat, acum 13 ani, copilul unui prieten comun”, recunoaște moldoveanul.
Acum un an, tot ei au preluat și controlul asupra companiei care deține în concesiune rețeaua de gări auto din țară, iar doi dintre ei – moldoveanul și ucraineanul – au mai preluat duty-free-urile lui Șor, dar și alte afaceri ale familiei fostului primar de Orhei.
PREGĂTIREA
Tutun-CTC SA a fost şi mai este cel mai mare producător de ţigări din Republica Moldova, iar până la începutul anului 2019, 90,8% din acţiuni au aparţinut statului.
Încercări de a ceda pachetul majoritar au fost făcute și anterior. Încă în noiembrie 2000, deputații au adoptat un Proiect individual de privatizare prin concurs investițional a Tutun–CTC, doar că atunci întreprinderea așa și nu a mai ajuns să fie scoasă la privatizare. Detalii, AICI
În iunie 2008, guvernarea comunistă a inclus pachetul statului în Tutun-CTC într-o nouă listă a bunurilor supuse privatizării şi, deja în decembrie 2008, cele 90,8% din acţiuni au fost expuse la Bursa de Valori, la un preţ de 304,57 milioane de lei (circa 29 milioane de dolari la cursul de schimb din acele zile). Însă licitaţia „cu strigare” s-a lăsat fără doritori de a cumpăra acţiunile. Detalii, AICI
Vor trece alţi opt ani până când pachetul de acţiuni de la Tutun-CTC să fie scos iarăşi la privatizare. Se întâmpla în primăvara anului 2016, preţul cerut de stat fiind de 340,2 milioane de lei (mai puțin de 20 de milioane de dolari). Ulterior au mai urmat alte şase licitaţii, fără ca cineva să depună o ofertă, timp în care preţul acţiunilor a scăzut treptat, astfel încât, la ultima licitaţie, din decembrie 2018, statul să ceară doar 165,8 de milioane de lei (circa 9 milioane de dolari) pentru pachetul de 90,8% din Tutun-CTC. Adică de două ori şi ceva mai puţin față de prețul anunțat inițial.
Scăderea preţului a fost practic şi o consecinţă a reducerii abrupte a cifrei de afaceri a Tutun-CTC – de la nivelul maxim de 554,6 milioane lei în 2011, la doar 88,2 milioane lei în 2018, iar a profitului – de la 76,9 milioane lei în 2011, la mai puţin de un milion de lei în 2018.
Sursa: Raportul Curții de Conturi din 2019 privind auditul conformității procesului de vânzare-cumpărare a acțiunilor statului deținute în SA „Tutun-CTC”
Rezultatele unui audit, publicat la finele anului trecut de Curtea de Conturi, constată că unul dintre factorii care au dus la scăderea venitului şi profitului Tutun-CTC „au fost politicile bugetar-fiscale din ultimii ani privind majorarea cotelor accizelor, precum și acordarea facilităților fiscale unor agenți economici importatori”.
BALDOVICI – PROPUNE, FILIP – ACCEPTĂ
Organizarea ultimei licitații, în urma căreia a și fost vândut pachetul statului din Tutun-CTC, a demarat în octombrie 2018, la câteva luni de la numirea lui Vladimir Baldovici în fotoliul de director general al Agenției Proprietății Publice (APP). Atunci Baldovici l-a informat pe premierul democrat Pavel Filip despre intenția de a organiza, până la sfârșitul anului, o nouă rundă de privatizare, care prevedea inclusiv scoaterea în vânzare a pachetului de acțiuni deținute de stat în Tutun-CTC. Prețul – 165,8 milioane de lei, adică de două ori mai mic, după cum aveau să constate ulterior auditorii Curții de Conturi.
Propunerea APP a fost acceptată de Filip, iar până la 12 decembrie 2018, termenul limită pentru depunerea ofertelor de participare la concursul de privatizare a 90,8% din acțiunile Tutun-CTC, în cursă s-au înscris trei companii. Dintre ele, Le Bridge Corporation Limited SRL s-a arătat dispusă să plătească cel mai mult – 166 de milioane de lei, celelalte două firme – Unitabacco SRL și SRL Concept Invest, având oferte similare – 165,8 milioane de lei.
Iar Comisia de concurs a avut nevoie de o singură zi pentru a trece companiile prin cele două etape ale competiției de privatizare a Tutun-CTC și să desemneze câștigătorul.
Fiind convocată la 14 decembrie 2018, comisia a deschis ofertele de privatizare, a examinat documentele și informațiile incluse în oferte și a decis respingerea ofertei Concept Invest SRL, fiindcă aceasta nu a prezentat Planul de dezvoltare al Tutun-CTC, prevăzut în Caietul de sarcini. Astfel, în etapa a doua a concursului au fost promovate ofertele Le Bridge Corporation Limited (166 de milioane) și Unitabacco (165,8 milioane).
Imediat după, Comisia de concurs a continuat procedura și le-a cerut participanților rămași să propună îmbunătățirea prețului menționat în ofertă. Unitabacco a rămas pe poziția veche și nu a propus nico majorare, iar Le Bridge Corporation Limited a adăugat doar 85 de mii de lei la suma inițială, urcând preţul la 166,1 milioane lei. În consecinţă, firma Le Bridge Corporation Limited a fost desemnată câștigătoarea concursului, devenind, în ianuarie 2019, noul acţionar majoritar la Tutun-CTC.
Le Bridge Corporation Limited este controlată de omul de afaceri francez Franck Arif, care mai deține în Republica Moldova rețeaua de duty-free-uri „Le Bridge”, dar și o rețea de distribuție a diferitor mărfuri. Detalii, AICI
Franck Arif // Foto: Alfr.md
CONCURS MIMAT
Însă Concursul de privatizare a cotei statului în Tutun-CTC a fost unul formal, aveau să constate ulterior auditorii Curții de Conturi în raportul publicat la finele anului trecut. Practic la aceeași concluzie ajunsese mai devreme și o Comisie parlamentară de anchetă constituită în iunie 2019 și care a analizat, în special, privatizarea Air Moldova și Tutun-CTC, și concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău și a Gărilor Auto din Moldova. Detalii, AICI
Or, două din cele trei companii nici nu trebuiau să fie admise la concurs, zic auditorii, pentru că nu au prezentat copii ale situațiilor financiare pentru 2017, document prevăzut în Caietul de sarcini, ceea ce înseamnă că oferta lor trebuia să fie descalificată încă la prima etapă a concursului. Respectiv, Comisia de privatizare a încălcat legislaţia.
De exemplu, Concept Invest a fost înregistrată la 23 octombrie 2018, adică la mai puțin de două luni până la concurs, şi nu a practicat activitate de antreprenoriat. Firma are un capital social de 85 de mii de lei și e deținută de Investway Holding LTD din Cipru, al cărei beneficiar efectiv este ucraineanul Viktor Iakovlev din Odesa. Tot Iakovlev este şi administrator al Concept Invest, dar mai are şi alte companii în Republica Moldova. Detalii, AICI și AICI
Cea de-a doua companie care trebuia să fie descalificată, potrivit auditorilor Curții de Conturi, este Unitabacco. Firma a fost înregistrată la 6 decembrie 2018, cu doar șase zile înainte de depunerea ofertei de participare la privatizarea Tutun-CTC şi, la fel, nu a desfășurat activitate de antreprenoriat, în așa mod nefiind asigurat principiul concurenței între ofertanți .
Însă Sergiu Chicu, șeful Direcției contencios și control al legalității a APP, a declarat la audierile publice a raportului Curţii de Conturi că membrii comisiei de privatizare au dreptul discreţionar de a decide dacă admit s-au resping oferta de participare la concurs a unei companii.
Sergiu CHICU: Regulamentul [cu privire la organizarea şi desfăşurarea concursurilor comerciale şi investiţionale de privatizare a proprietăţii publice] nu determină expres că se resping sau se anulează [ofertele]. Regulamentul respectiv permite continuarea concursului şi în cazul în care este şi un singur participant. Chiar dacă şi se excludea celălalt participant, care nu ar fi întrunit 100% criteriile, oricum rămânea al treilea… Comisia era în drept să continuie concursul chiar şi cu un singur participant, dar ea a lăsat doi participanţi din raţionamentul de a avea o anumită concurenţă la cea de a doua etapă, sub aspectul majorării preţului.
„ACCEPT REZILIEREA CONTRACTULUI”
Totuși Curtea de Conturi a sugerat că Ministerul Economiei și Infrastructurii și APP ar putea revizui decizia de vânzare a pachetului statului în Tutun-CTC companiei Le Bridge Corporation Limited, „având în vedere constatările auditului public extern”.
Iar două luni mai târziu, și Comisia parlamentară de anchetă propune Guvernului să examineze „oportunitatea de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare a acțiunilor statului deținute în Tutun-CTC” și cere Procuraturii Generale (PG) şi Centrului Naţional Anticorupţie (CNA) să investigheze „acțiunile și inacțiunile funcționarilor publici implicați, care au reprezentat statul în SA Tutun-CTC și care, prin acțiunile ori inacțiunile lor, […] au dus valorile întreprinderii la depreciere.” Detalii, AICI
Doar că Franck Arif anunțase încă în iulie 2019 că este gata să accepte rezilierea contractului de privatizare. Într-o scrisoare adresată conducerii Republicii Moldova, proprietarul Le Bridge Corporation Limited a ținut să clarifice „situația reală ce ține de privatizarea întreprinderii Tutun-CTC” și spera că, astfel, va „opri speculațiile vehiculate în societate și tratarea eronată din partea autorităților”.
Arif a enumerat mai multe cauze care au dus Tutun-CTC „într-o stare dezastruoasă” și a accentuat faptul că, „fără suportul din partea autorităților de stat și crearea unui cadru legislativ adecvat, dezvoltarea întreprinderii exclusiv în domeniul de producere al țigaretelor este imposibil”.
Iar la final, a dat asigurări că, „în cazul menținerii suspiciunilor privitor la legalitatea participării mele la procesul de privatizare a întreprinderii, sunt dispus să accept rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a acțiunilor statului din Tutun-CTC SA fără careva pretenții.”
Într-un răspuns pentru RISE Moldova, compania spune că disponibilitatea de reziliere a contractului de privatizare este valabilă și în prezent, doar că „nici pînă la ziua de astăzi, la aproape un an de la înștiințare, Le Bridge Corporation Limited nu a primit nici o invitație la dialog direct despre eventuala reziliere și modalitatea de recuperare a investițiilor efectuate.”
Totodată compania precizează că și-a îndeplinit angajamentele investiționale, iar în cadrul ședinței Parlamentului din februarie 2020, „Comisia de anchetă, ținând cont de constatarile din Raport cu privire la situația financiară a Tutun CTC, nu a considerat oportun rezilierea contractului, iar în cadrul ședinței Comisiei de control al finanțelor publice, care a avut loc la 19.05.2020, unde a fost dezbătut raportul Comisiei [Curții] de Conturi, la care a participat în calitate de invitat și Le Bridge Corporation Limited, reprezentanții statului nu și-au expus intenția sau interesul de a rezilia acest contract”.
Recent, procurorul general Alexandr Stoianoglo a declarat în cadrul unei emisiuni TV că oamenii legii au deja în vizor privatizarea Tutun-CTC, Air Moldova, dar și concesionarea Gărilor Auto.
Alexandr STOIANOGLO: Pe toate aceste cazuri au fost efectuate o serie de măsuri procesuale și emise dispoziții speciale, pentru că o parte importantă din banii folosiți la procurarea acestor active sau la realizarea unor proiecte investiționale au venit în țară din anumite surse, de aceea noi le verificăm prin prisma spălării banilor și a provenienței lor. Totodată, dăm o apreciere și persoanelor cu funcții de răspundere care au participat la aceste proiecte.
UNITABACCO – DE LA SARRAILH LA VÎLCU
La momentul desfășurării concursului de privatizare a Tutun-CTC, Unitabacco, una dintre cele două firme care trebuiau să fie descalificate, conform raportului Curții de Conturi, avea adresa juridică pe strada Varniţa 6 – aceeași adresă la care este înregistrată și Le Bridge Corporation Limited, câștigătoarea licitației. Firma avea un un capital social de 250.000 lei, iar fondator figura Patrick Sarrailh, un cetăţean francez de 65 de ani cu domiciliul în Liban.
În răspunsul său pentru RISE Moldova, Le Bridge Corporation Limited a evitat să ne spună în ce relații a fost cu firma Unitabacco SRL, deși am întrebat expres despre această coincidență.
Iar două săptămâni mai târziu, după ce Le Bridge Corporation Limited a bătut palma cu statul pentru Tutun-CTC, Patrick Sarrailh se retrage din Unitabacco, iar noul asociat unic devine Alexandru Vîlcu. Iar pe 31 ianuarie 2019, la 20 de zile de la semnarea contractului de vânzare a pachetului de acțiuni deținut de stat la Tutun-CTC, noul proprietar schimbă denumirea companiei din Unitabacco în IT Program Corp, îi completează domeniile de activitate cu IT, soft, editare, prelucrarea datelor, iar pe 21 mai 2019 îi schimbă și adresa juridică, mutând-o pe stradela Studenților.
Vîlcu este un om de afaceri de 47 de ani și fiul lui Nicolae Vâlcu, fost șef al Serviciului Vamal în perioada guvernării comuniste. Anul trecut, președintele Igor Dodon i-a conferit Ordinul „Gloria Muncii”, „pentru muncă îndelungată şi prodigioasă în complexul agroindustrial”, iar la începutul lunii mai din acest an, businessmanul a fost surprins la o „întâlnire de taină” cu mai mulți fruntași ai democraților. Atunci el a fost prezentat drept „omul lui Dodon”, lucru negat de președinte.
Alexandru Vîlcu a precizat pentru RISE Moldova că, de fapt, era la o discuție cu prietenii Vasile Botnari, Vladimir Andronache și Eugeniu Nichiforciuc, iar „domnul [Dumitru] Diacov a venit pentru a discuta ceva cu unii din ei. Eu la discuții nu am asistat, eram la masa vecină cu domnul Botnari”.
Alexandru Vîlcu // Foto: via Facebook
DE LA TUTUN, LA GĂRI AUTO
Concursul de privatizarea a Tutun-CTC nu este singura afacere care le leagă pe cele trei companii participante. Mai exact, pe asociații lor – ucraineanul Viktor Iakovlev (Concept Invest), Alexandru Vîlcu (Unitabacco/IT Program Corp) şi Franck Arif (Le Bridge Corporation Limited).
La 6 iunie 2019, triumviratul Iakovlev-Vîlcu-Arif au preluat controlul asupra Gările Auto Moderne SRL. Compania a fost fondată la finele anului 2018 de firma Exfactor SRL şi cetăţeanul american Liuka Muco, iar la scurt timp a luat în concesiune reţeaua de gări auto din toată ţara. Detalii, AICI
Alexandru VÎLCU: Cu Victor [Iakovlev] avem afaceri comune în Russia și Kârgâzstan. Când am avut oportunitatea să îl invit în afaceri în Republica Moldova, am făcut-o. Ne-am cunoscut cu Victor în Kiev, la nişte prieteni, acum nouă ani. Cu Frank [Arif] am botezat, acum 13 ani, copilul unui prieten comun.
Este adevărat că, după ce, în iunie 2019, în Parlament va fi constituită Comisia de anchetă a privatizărilor din ultimii ani, Franck Arif se va retrage din compania Gările Auto Moderne. În consecinţă, Alexandru Vîlcu deţine acum 50% (25% direct şi alte 25% prin firma Ramin-Lux SRL), iar Viktor Iakovlev este beneficiarul cotei rămase de 50%, prin intermediul soţiei sale Oksana Demchenko. Detalii, AICI
În același răspuns pentru RISE Moldova, Le Bridge Corporation Limited a evitat și întrebările despre relația dintre Franck Arif și Alexandru Vîlcu, despre cum cei doi au devenit parteneri în compania Gările Auto Moderne și de ce Arif s-a retras din afacerea auto.
CONCESIONARE PENALĂ
Comisia parlamentară de anchetă, dar și auditorii Curții de Conturi, au constatat o serie de nereguli şi în procesul de concesionare a reţelei de gări auto și a solicitat PG şi CNA investigarea acțiunile și inacțiunile celor care au reprezentat interesele statului. Astfel, la 26 decembrie 2019, Procuratura Anticorupţie a iniţiat o urmărire penală pentru abuz de putere sau abuz de serviciu săvârșit de o persoană cu funcţie de demnitate publică, fiind efectuate ridicări de documente și audierea unor martori.
Cât despre faptul că Parlamentul a mai cerut APP să demareze procedura de reziliere a contractului de concesiune a Gărilor și Stațiilor, Vîlcu susține că nu cunoaşte despre asta.
Alexandru VÎLCU: Dar dacă se va ajunge la acest lucru, vom vedea opţiunile noastre și vom vedea ce vom face. Acum suntem axați pe reconstrucţia gărilor, am finisat practic toate gările care au fost în planul de investiții pentru anul 2019. Au ieșit niște gări europene, cu WC în interior, sisteme de climatizare, condiții foarte bune de lucru pentru personal.
Din vara lui 2019, când democrații au pierdut guvernarea, Ilan Șor se află peste hotare, fiind anunțat în căutare // Foto via Facebook
DUTY-FREE-URILE LUI ŞOR
În afară de Gările Auto, Alexandru Vîlcu și Viktor Iakovlev sunt parteneri şi la compania Tobacco House SRL, dar şi la reţeaua de magazine duty-free din Republica Moldova care a aparţinut lui Ilan Şor, fostul primar de Orhei condamnat, în primă instanță, la șapte ani și șase luni de închisoare, pentru spălare de bani și cauzarea de daune materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere în dosarul „Furtul miliardului”.
Asta după ce, la începutul anului 2019, în plină campanie electorală pentru parlamentare, firma Dufremol se retrage din capitalul social al DFM SRL, căreia anterior i-a transmis şi reţeaua de magazine duty-free cu același nume. Astfel, noul unic asociat al DFM devine Ilona Şor, mama vitregă a lui Ilan Şor. Detalii, AICI
Ea va fi asociat şi administrator al DFM SRL doar până în iunie 2019, când vinde firma unui alt triumvirat: Alexandru Vîlcu (30%), Victor Iakovlev (30%) şi Andriy Minayev (40%), ultimul fiind cetăţean al Germaniei şi administrator al noii achiziţii.
Două contracte, cu Vîlcu și Iakovlev, Ilona Șor le-a semnat personal. Era vineri, 14 iunie 2019, ziua în care puterea la Chişinău a trecut de la Vladimir Plahotniuc şi Partidul Democrat la coaliţia dintre Partidul Socialiștilor şi Blocul ACUM, eveniment în urma căruia Ilan Șor „a traversat în mod ilegal frontiera de stat, eludând controlul vamal şi cel de frontieră”, după cum avea să anunțe ulterior procurorii. Astfel, ultimul contract, cu Minayev, va fi semnat luni, 17 iunie 2019, dar nu de Ilona Șor, ci de Nina Guranda, care a reprezentat-o în tranzacția respectivă.
Iar pe lângă DFM, triumviratul Vîlcu-Iakovlev-Minayev au mai preluat controlul şi asupra altor afaceri din imperiul construit de familia Şor, inclusiv al companiei Klassica Asigurări.
De menționat că Iakovlev nu este la prima afacere de acest gen cu familia Șor. RISE Moldova a relatat în 2017 că acesta, împreună cu un partener de afaceri de-a lui Alexandru Vîlcu, au preluat duty-free-urile lui Șor din Kîrgîzstan.
SECHESTRUL ŞI RIDICAREA LUI
Însă achiziția noii companii de către Vîlcu, Iakovlev și Minayev a fost pusă sub semnul întrebării la finele lunii iunie 2019, adică la două săptămâni de când au cumpărat-o. Atunci, în baza ordonanţei procurorului Alexandru Cernei, Judecătoria Chişinău a emis mandate de punere sub sechestru a activelor companiilor Dufremol, DFM şi DFN, pe motiv că Dufremol ar fi beneficiat de bani ce provin din frauda bancară.
Potrivit procurorului, „toate tranzacțiile, prin care dreptul de proprietate [a trecut] de la Dufremol către DFM și DFN, efectuate de Ilona Șor, poartă un caracter simulat, aceasta continuând să exercite controlul asupra societăților respective”.
Noii proprietari au contestat în instanță ordonanţele de aplicare a sechestrelor. Unul dintre argumente era faptul că DFM nu poartă răspundere materială pentru acțiunile Dufremol și că ei „sunt investitori de bună credință, au cumpărat cotele sociale în baza contractelor de vânzare-cumpărare și au investit sume impunătoare în cumpărarea cotelor respective”.
Victoria Furtună, procurora anticorupție ce a participat la proces, a cerut respingerea cererii, calificând-o drept „acrobație juridică” şi susţinând că „la cauza penală sunt acte care confirmă strânsa legătură de activitate între Ilan Șor și actualii asociați ai DFM”.
Totuși instanţa a dat câștig de cauză triumviratului Vîlcu-Iakovlev-Minayev, astfel încât, la 16 decembrie 2019, oamenii legii s-au văzut nevoiți să ridice sechestrul de pe activele și bunurile DFN (în valoare totală de circa 12 milioane de lei, inclusiv capitalul social de 9,87 milioane de lei), cât și de pe activele și bunurile DFM (în valoarea totală de circa 26 milioane de lei, inclusiv capitalul social de 11,077 milioane de lei).
Iar peste câteva zile, Vîlcu și Iakovlev renunță la cotele lor, asociat unic al DFM devenind Andriy Minayev. Dar nici acesta nu stă mult pe gânduri și, la 24 decembrie 2019, cedează întreg capitalul firmei unei companii cipriote, Hamstelia Limited LLC, fondată chiar în ajunul tranzacției. Conform datelor din dosarul companiei DFM SRL, beneficiarul efectiv al Hamstelia Limited este Marie Dzaghighian Ioannou. Detalii, AICI
Alexandru VÎLCU: M-am retras [din DFM] din cauza problemelor cu instituțiile financiare din mai multe ţări, scandaluri politice și crearea unei aure proaste asupra mea și familiei mele, din cauza proprietarilor precedenți [ai companiei].
Ion PREAȘCA
Acest material a fost realizat de RISE Moldova cu sprijinul National Endowment for Democracy în cadrul proiectului „Fostering Accountability through Investigative Journalism”, implementat de RISE Moldova. Opiniile exprimate în această publicație aparţin în exclusivitate autorului şi nu reflectă neapărat poziţia National Endowment for Democracy. Instituțiile finanțatoare nu influențează în niciun fel subiectul şi conținutul materialelor publicate.
