În goana după bani, patru tineri moldoveni au ajuns după gratii în Ucraina, unde au fost condamnați pentru acte de sabotaj la infrastructura feroviară și incendierea unor mașini militare.
Incendiile provocate de ei au fost promovate de canale de Telegram și propaganda pro-Kremlin sub paravanul unei pretinse mișcări de rezistență a ucrainenilor împotriva mobilizării Kievului în războiul provocat de Federația Rusă.
Serviciile de informații ucrainene susțin că este o campanie coordonată din umbră de Rusia pentru a diviza și a crea iluzia unei mișcări de rezistență internă.
Unii moldoveni sunt recidiviști, fiind condamnați în Republica Moldova pentru trafic de droguri. Alții nu recunosc faptele și refuză să dea declarații în dosarul penal.
Doi dintre tineri au fost condamnați la 10 ani de închisoare. Al treilea a primit șapte ani, iar al patrulea, cinci ani de detenție.
Mamele lor se chinuie acum să-i aducă în țară ca să execute în Moldova eventualele pedepse definitive.
RISE Moldova, împreună cu publicațiile Slidstvo.Info și OCCRP, au documentat deciziile de judecată și istoria din spatele condamnărilor.
Prima acțiune
Pe 3 aprilie 2025, Victor*, un tânăr de 26 de ani, coboară din tren la stația feroviară Kalynivka (regiunea Vinița, Ucraina) în jurul orei 16:15.
Scoate din coșul de gunoi pachetul ascuns cu o zi înainte – sticle cu lichid inflamabil, chibrituri și un caiet. Se îndreaptă apoi spre o cutie metalică gri amplasată lângă șine, care adăpostește echipamente electronice responsabile de siguranța trenurilor. Sistemul controlează semnalele semafoarelor și macazurile – dispozitive speciale montate la bifurcarea a două linii de cale ferată care permit ca trenurile să-și poată schimba direcția.
Atent să nu fie nimeni în apropiere, stropește carcasa metalică, geanta și o cămașă, folosește crengi uscate din apropiere și dă foc dulapului. Distrugerea lui poate provoca întârzieri și coliziuni, deraieri de vagoane și deteriorarea mărfurilor.
În timpul operațiunii, Victor îi dă mesaje recrutorului său pe Telegram, raportând fiecare pas. Trimite fotografii pentru a demonstra că și-a îndeplinit misiunea.
Când vede că iese doar fum, coordonatorul îi răspunde să: „toarne în crăpături”, „să toarne peste”, adăugând: „Asta e o prostie, doar o cârpă care mocnește. Pentru așa ceva nu primim bani. Trebuie să ardă. Trebuie să ardă în întregime”. Apoi îi reamintește de foaia care trebuia fotografiată lângă foc, demonstrează mesajele obținute de Slidstvo.Info de la oficiali ai securității ucrainene.
Victor trimite apoi un video în care apare o foaie albă cu „Украина против” (din rusă: „Ucraina împotrivă”) și data — 4 aprilie 2025 – pe fundalul incendiului. Recrutorul îl sfătuiește să fugă de acolo.
Planul era să ajungă la Iurie – prietenul și coordonatorul său moldovean, care-l pusese în legătură cu recrutorul și-l aștepta în Lvov, să revină acasă.
Incendiul a fost stins la timp. Victor a fost reținut în aceeași zi de angajații Serviciului de Securitate al Ucrainei din regiunea Vinița în apropierea căii ferate. A doua zi l-au prins și pe Iurie.
Judecata
În instanță, ambii și-au recunoscut vina. Au declarat că înțelegeau că săvârșesc o infracțiune și regretă faptele comise.
Iurie, un tânăr de 26 de ani, a fost primul care a discutat cu recrutorul.
În martie 2025, a început să corespondeze pe Telegram cu un utilizator care se ascundea sub numele de „Denis Stanciu”. Acesta i-a propus să caute executanți pentru acte de sabotaj pe teritoriul Ucrainei în schimbul unei recompense. L-a cooptat și pe Victor. Niciunul nu avea un loc de muncă și aveau nevoie de bani.
Iurie primise de la recrutor în portofelul său de criptomonede 300 de dolari – din care 200 pentru deplasarea lor în Ucraina și încă 100 de dolari pe 4 aprilie, sumă pe care urma să o împartă cu Victor. Înainte de plecare, Iurie i-a trimis lui Victor un avans de două mii de grivne (peste 700 de lei) și un telefon mobil conectat pe Telegram direct cu Denis Stanciu, coordonatorul operațiunii, pentru a-i ghida acțiunile. Victor comunica cu recrutorul pe Telegram, aplicație care permite ca mesajele să fie șterse definitiv de către cei care le inițiază sau le receptează.
Pregătirea
Pe 1 aprilie 2025, Victor pleacă din Chișinău spre Ucraina cu un autobuz, trecând frontiera prin punctul de trecere „Moghilau-Podolsk – Otaci”, nordul Moldovei. A doua zi, ajunge la Vinița și se cazează la un hostel. În jurul orei 15:10, intră într-un supermarket și cumpără câteva sticle cu lichid inflamabil, chibrituri și un caiet, punându-le pe toate în rucsacul său.
Merge cu trenul până la stația Kalînivka – 1 și ascunde geanta într-un coș de gunoi de pe teritoriu. Apoi pășește de-a lungul șinelor căutând dulapuri de relee. După ce inspectează locul, ochind punctul pe care să-l incendieze, se întoarce cu trenul la Vinnița.
Între timp, Iurie plecase și el din Chișinău spre Ucraina. La 3 aprilie, ora 00:55, trece frontiera prin punctul „Mamalyha”, în Cernăuți, și ajunge la Lvov, unde trebuie să se întâlnească cu Victor după îndeplinirea sarcinii.
După ce a dat foc și a trimis dovada incendierii, recrutorul le-a cerut să șteargă urmele din telefon.
Potrivit acuzării, acțiunile lor au pus în pericol nu doar siguranța pasagerilor și a traficului feroviar, ci și securitatea unui stat aflat în război. Calea ferată era folosită pentru transportul militarilor, a echipamentului militar, armamentului și ajutoarelor umanitare necesare Forțelor Armate ale Ucrainei pentru apărare în contextul invaziei ruse.
Deși numărul de telefon al recrutorului Denis Stanciu este înregistrat pe teritoriul Moldovei, totuși nu am putut stabili identitatea reală. Numărul este deconectat acum. Inspectoratul Național de Poliție, Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS) Ministerul de Justiție ne-au răspuns că nu au fost contactate de autoritățile ucrainene pentru identificarea, investigarea sau reținerea unui moldovean cu acest nume. Autoritățile ucrainene bănuiesc că numele era un pseudonim.
Victor a susținut în instanță că nu a intenționat să provoace pagube semnificative și că ar fi încercat să nu deterioreze prea mult dulapul. A cerut să nu fie pedepsit sever.
„Aș face orice ca să mă întorc în timp și să-mi încep viața complet de la zero”, a declarat Victor într-un interviu pentru Slidstvo.Info, organizația ucraineană cu care RISE a colaborat la acest material. Interviul a avut loc într-un centru de detenție din Vinița în această lună.
A mai spus că nu cunoștea importanța dulapului cu relee feroviare și că abia în timpul incendierii a realizat că ceea ce făcea era greșit. „Nu am vrut să fac rău Ucrainei, sincer. Din copilărie am mers la grădiniță ucraineană și am studiat la un liceu ruso-ucrainean. Sunt împotriva războiului. Sunt, în general, pentru pace în lume.”
Speră să se întoarcă acasă și să-și vadă rudele în viață. „Bunica mea e pensionară, nu știu dacă va mai trăi să o văd”.
Iurie a declarat în același interviu că regretă ce a făcut, că nu are nicio legătură cu Rusia sau cu Ucraina și se întreabă de ce are loc războiul ăsta. „Toată familia mea e acasă, iar eu sunt aici. Ce-a fost, a fost… Nu mai pot face nimic”.
La sfârșitul lunii decembrie 2025, Iurie și Victor au fost condamnați de prima instanță la 15 ani de închisoare, cu confiscarea tuturor bunurilor.
Cazierul
Mama lui Victor nu știa nimic despre condamnare când am discutat cu ea.
„Cum eu o să-l văd peste 15 ani? La mine și așa sănătatea s-a deteriorat”. A ieșit în lacrimi din redacție. Ne-a spus că a apucat să vorbească cu fiul ei ultima dată în iulie 2025, înainte ca dosarul să ajungă judecată.
Victor fusese eliberat din închisoare din Moldova cu câteva luni înainte de reținerea lui în Ucraina. Petrecuse după gratii aproape patru ani pentru deținere și consum de droguri.
Mama lui spune că el nu reușise încă să-și caute un loc de muncă în țară. Victor a declarat în interviu că lucra uneori ca hamal pentru 200-300 de lei pe zi. Locuia cu ea, bunica și fratele său mai mic într-un apartament cu două camere. Cei patru trăiau din pensia bătrânei și din salariul mamei.
Potrivit ei, Iurie i-a dat bani pentru pașaport și biletul de autobuz în Ucraina. Victor îi spunea că pleacă să construiască case într-o regiune liniștită neafectată de război. Apoi a aflat de la prietena lui Victor că banii promiși pentru actul de sabotaj urmau să fie folosiți pentru a închiria un apartament, unde să locuiască împreună.
Mama lui Iurie susține că a aflat despre condamnare dintr-o știre publicată în Ucraina, trimisă de fratele ei. Apoi a confirmat-o cu avocata: „E Doamne ferește! 15 ani se dau pentru crimă. Asta e absurd. Pe dânșii i-a dus de nas nu știu cine”.
Fiul ei fusese condamnat trei ani în Moldova tot pentru consum și posesie de droguri și era în libertate de peste un an. După eliberarea din penitenciar, mama sa afirmă că s-a angajat în mai multe locuri, însă ar fi fost concediat de fiecare dată din cauza crizelor de epilepsie. Voia să ajungă în Polonia sau în Cehia la lucru, povestește ea: „Chiar a plătit contract și tot îi spuneau să mai aștepte. El spunea că m-am săturat să aștept. I-am spus să mai încerce să se angajeze aici. Zicea: «Nu mai vreau că de câte ori am încercat și iaca ce se primește»”.
Când îl întreba de ce pleacă și ce face în Ucraina, primea răspuns că e mai bine să nu știe: „Eu simțeam că ceva nu-i curat (…) Tatăl lui a spus că ce putem să facem: l-am avertizat, el singur și-a ales. Da, e băiatul nostru. Ce să-l lepădăm sau ce?”.
Cu speranța eliberării, mamele spun că Victor și Iurie le-au cerut să contacteze autoritățile din Rusia pentru a fi incluși într-un schimb cu prizonieri ucraineni.
Schimbul de prizonieri
Cetățenii Moldovei care nu sunt înrolați în armata ucraineană și nici nu fac parte din forțele beligerante, dar sunt reținuți pentru diverse infracțiuni, nu pot fi incluși automat în schimburile de prizonieri dintre Ucraina și Rusia, potrivit Convențiilor de la Geneva, spune specialistul în politici publice și securitate, Andrei Curăraru:
„În practică, războiul din Ucraina a arătat că schimburile nu urmează strict logica juridică, ci și una politică. Consiliul Europei consemna în 2025 că 4.757 de ucraineni, militari și civili, fuseseră eliberați în 64 de schimburi (cu Rusia) până la 6 mai. (…) Civilii pot fi incluși în schimburi, dar numai când cele două părți convin explicit asta, nu prin aplicarea automată a regulilor privind prizonierii de război. Cetățenii moldoveni condamnați pentru sabotaj se află în această categorie. Pot fi incluși într-un schimb, dar nu ca regulă, ci ca excepție care depinde de negocieri politice”.
Mama lui Iurie a depus o cerere la Ministerul Justiției, solicitând transferarea fiului său în Republica Moldova. Potrivit tratatelor internaționale privind transferul persoanelor condamnate, la care Moldova este parte, mutarea deținuților pentru executarea pedepsei în statul de origine este posibilă doar după pronunțarea unei hotărâri definitive și cu acordul ambelor state.
În februarie 2026, în apel, avocații au obținut reducerea pedepsei celor doi la 10 ani de detenție. Vezi decizia, Aici.
Alți 18 străini au fost condamnați pentru acuzații legate de sabotaj în 2024 și 2025, alăturându-se unei liste de sute de ucraineni condamnați pentru acte similare de la invazia la scară largă a Rusiei din 2022, potrivit procurorilor ucraineni.
Propaganda
Pe 23 aprilie 2025, la câteva zile după reținerea celor doi moldoveni, un video cu incendiul comis de Victor este publicat pe un canal de Telegram cu mesajul: „Participanții mișcării au distrus un dulap de relee în regiunea Vinița. Mișcarea își continuă activitatea. De această dată am distrus un obiect al infrastructurii feroviare”.
Canalul se prezintă ca o mișcare de rezistență ucraineană, îndeamnă ucrainenii la luptă împotriva mobilizării și a politicilor ucrainene. Publică constant videoclipuri și fotografii cu presupuse acte de sabotaj despre care susține că ar fi realizate de membrii mișcării. În iunie 2025, anunța că membrii au distrus deja 15 dulapuri feroviare în Odesa și Harkov și că „lupta împotriva regimului continuă”.
Grupul a fost creat la 8 aprilie 2024 și are peste 19 de mii de abonați. Deși este administrat de pe un număr rus, reporterii nu au putut confirma independent implicarea serviciilor de securitate rusești în spatele canalului.
Canalul recrutărilor
Mișcarea are și un site propriu. Prin aceste canale sunt căutați executanți pentru atentate teroriste, acte de sabotaj și activități de spionaj împotriva forțelor de apărare ale Ucrainei.
În luna mai 2025, pe același grup sunt publicate mai multe fotografii cu inscripția „Ucraina împotriva mobilizării” desenată pe pereții unor case și denumirea grupului scrisă pe bucăți de hârtie. „Participanții mișcării fac graffiti pe străzile din Ucraina pentru a-i face pe cât mai mulți oameni să știe despre noi. De această dată, campania a fost desfășurată în Harkov”, se arată în mesaj.
Același canal caută executanți de sabotaj nu doar printre străini, ci și printre cetățeni ucraineni. Anchetatorii au identificat că persoana care a incendiat în martie 2025 o mașină în Harkov, apoi un dulap de relee, era o locuitoare din zonă. Aceasta a recunoscut că a fost contactată de un cunoscut pentru a da foc pentru o sumă de bani și a fost de acord. Femeia a fost condamnată la 15 ani de închisoare și confiscarea averii.
Deși există ucraineni care se opun guvernului, procurorii au declarat că aceste acte de sabotaj — inclusiv cele comise de străini precum Victor și Iurie – sunt folosite de rețelele de propagandă pro-ruse pentru a crea impresia unei „mișcări” mult mai mari și mai active.
„Conceptul unei mișcări clandestine interne care așteaptă «eliberarea» este o operațiune informațională fabricată, menită să alimenteze spațiul informațional rusesc, creând falsa impresie că ucrainenii sunt oprimați și luptă împotriva guvernului lor din interior”.
Efectul
Astfel de acte de vandalism și violență documentate de jurnaliști de la OCCRP, The Guardian, Washington Post, New Yorker, Dossier Center, Kyiv Post au devenit din ce în ce mai frecvente în Europa de la invazia Rusiei în Ucraina din 2022. De la atacuri incendiare, bombe și graffiti, până la comploturi mai complexe de spionaj și asasinat, executanții sunt recrutați pe rețele sociale sau aplicații precum Telegram.
Serviciul de Securitate al Ucrainei a anunțat public că în 2023 serviciile speciale ruse au dezvoltat un plan denumit „Sabotage Noise”, care urmărește creșterea numărului de astfel de acte, atentate teroriste și acțiuni subversive pe teritoriul Ucrainei.
Oficialii europeni au concluzionat, într-o anchetă OCCRP din 2024, că această campanie este condusă de serviciile secrete rusești. Deși daunele fizice pot fi mici, potrivit analiștilor din serviciile secrete europene, scopul mai larg este de a submina sentimentul de securitate și ordine în Europa și de a răspândi frică, nemulțumire și haos. Kremlinul neagă implicarea.
În 2024, activitatea de sabotaj atribuită serviciilor ruse s-a intensificat și au apărut mai multe canale de Telegram care se prezintă drept mișcare de rezistență ucraineană.
Mașinile militarilor
La 6 octombrie 2025, ora 00:07, Leonid, al treilea cetățean moldovean, filmează cum dă foc unui automobil Volkswagen Amarok, parcat lângă o locuință din Odesa. Mașina aparține unei unități militare.
După incendiere, Leonid pleacă la Kiev. La 28 octombrie, alege a doua țintă – o Skoda Octavia A5, parcată tot lângă o casă. Mașina era folosită de un șofer-electrician al unei unități militare și servea pentru asigurarea apărării Ucrainei în război. Leonid a filmat cum a turnat lichidul pe partea din față a mașinii și i-a dat foc, având grijă să includă în cadru o foaie cu denumirea „Ucraina împotrivă”.
Leonid a fost identificat și reținut. În timpul anchetei s-a stabilit că a fost recrutat pe Whatsapp de o persoană neidentificată, care i-a oferit bani pentru a incendia automobilele militarilor ucraineni. Și-a recunoscut vina și a declarat că regretă ce a făcut.
Faptele sale au fost încadrate de oamenii legii ca distrugere intenționată a bunurilor prin incendiere și obstrucționarea activității legale a Forțelor Armate ale Ucrainei în condițiile legii marțiale.
Legea marțială a fost instituită în Ucraina la 24 februarie 2022, după invazia rusească, și este în vigoare până în prezent.
În ianuarie 2026, a fost condamnat de prima instanță pentru a doua incendiere la 5 ani de închisoare și obligat să achite despăgubiri în valoare de aproape 330 de mii de grivne pentru automobilul distrus și să acopere cheltuielile pentru expertiză, în sumă de 53 de mii de grivne. Detalii, Aici.
Ambele înregistrări video au fost publicate pe același canal de Telegram cu mesajul că mașinile au fost aprinse de reprezentanții mișcării.
Al patrulea condamnat
La 15 iulie 2024, la ora 01:53, Vitalii, al patrulea cetățean moldovean în vârstă de 32 de ani, toarnă benzină peste un Mitsubishi Pajero Wagon și îi dă foc. Mașina aparține unui militar, fiind parcată lângă un service auto din regiunea Vinița. Proprietarul reușește să stingă incendiul cu ajutorul vecinilor, dar mașina fusese destul de avariată.
Acțiunile lui Vitalie erau coordonate de o persoană neidentificată pe Telegram, care îi propusese să distrugă un vehicul militar parcat la o anumită adresă, promițându-i 1 000 de dolari. După ce a dat foc, în aceeași zi, i-au fost transferați pe card 20 de mii de grivne, echivalentul a 450 de euro.
Odată cu banii, Vitalii primește o nouă sarcină de la coordonator – să dea – foc unui alt vehicul: un Ssang Young Rexton, care aparținea unui alt militar dintr-o brigadă de luptă. Deplasându-se în districtul Tulchin, Vinița, pe 18 iulie, la ora 23:27, dă foc autovehicului și fuge. Mașina e complet distrusă. Peste două zile, pe cardul lui Vitalii sunt transferați încă 16 500 grivne, echivalentul a 370 de euro.
Pe 25 iulie 2024, Vitalii este reținut, iar în timpul procesului nu recunoaște faptele și refuză să dea declarații. Faptele sale sunt încadrate drept distrugere și deteriorare intenționată a bunurilor, precum și acțiuni menite să împiedice activitatea legală a Forțelor Armate ale Ucrainei în condiții de război.
La 15 februarie 2026, prima instanță îl condamnă la șapte ani de închisoare și îl obligă să achite 370 de mii de grivne pagube materiale și morale militarului a cărui automobil a ars în totalitateși peste 36 de mii de grivne pentru expertizele judiciare. Decizia, Aici.
Cele două incendii provocate de Vitalie au fost și ele exploatate de resurse media pro-ruse scriind că mașinile ar fi fost de fapt distruse de către localnicii ucraineni care sunt împotriva mobilizării.
Când am discutat cu mama lui Vitalie la telefon, a spus că nu a mai vorbit cu fiul ei din iunie 2025, când dosarul său fusese deja trimis în judecată:
„M-a sunat după 5 seara. Mi-a spus că nu mai poate să vorbească și că nu va avea legătură și nu știe ce va fi mai departe. (…) Eu nu am nici o legătură cu el. Nici nu știu dacă el este viu sau nu”.
Femeia cunoștea acuzațiile, iar fiul îi repeta că e nevinovat. Mama își amintește că Vitalie ajunsese în Ucraina în luna martie la muncă, cu trei luni înainte să fie reținut. Inițial îl vizitase pe fratele mamei sale care e stabilit în Nicolaev. „Apoi a mers la Odesa și construia, canalizări reparau”.
După reținerea fiului său, spune că a contactat avocați și a trimis scrisori la Consulatul din Ucraina și autoritățile de la Chișinău pentru a-l ajuta. Planifică acum să depună o solicitare și la Ministerul Justiției în speranța că va reuși să-l transfere în Moldova după o sentință definitivă.
