Articol din seria #DragiCompatrioți, un proiect transfrontalier care dezvăluie o rețea globală de influență susținută de Federația Rusă timp de mai bine de un deceniu.
Ilustrație: Roman Filippov/RISE Moldova
„Nimănui nu-i va fi permis să murdărească Cinstea, Onoarea și Numele Rusiei.” Aceasta nu este o afirmație a vreunui oficial rus. Și nici măcar a unui propagandist de la televiziunile Kremlinului. E o asigurare cu care se încheie o scrisoare din 2017 a Congresului Comunităților Rusești din Moldova.
Scrisoarea e adresată conducerii de vârf a Republicii Moldova, care e acuzată de „critică nefundamentată a politicii externe a Rusiei”. Totodată, ea menționează că „orice minciună despre Patria noastră etnică” îi ofensează pe rușii din Moldova și îi cere președintelui de atunci Igor Dodon, speakerului Andrian Candu și premierului Pavel FIlip să „înceteze imediat politica rusofobă”.
În aceeași zi, o copie a scrisorii este expediată la Moscova, pe emailul Fundației pentru sprijinirea și protecția drepturilor compatrioților din străinătate. Cunoscută în rusă după acronimul Pravfond, organizația a fost creată în 2012 de Ministerul rus de Externe la inițiativa lui Vladimir Putin, cu scopul de a implica diaspora rusă în promovarea politicii externe a țării.
Scrisoarea Congresului Comunităților Rusești din Moldova am găsit-o într-o arhivă de circa 50 de mii de emailuri a Pravfond obținută de jurnaliștii postului public de televiziune danez DR și partajată cu OCCRP și circa 30 de parteneri media, inclusiv RISE Moldova.
Câteva luni mai târziu, Congresul Comunităților Rusești expediază la Moscova copia unei noi scrisori. E adresată tot conducerii Republicii Moldova, pe care o acuză deja de „tentativa de a limita difuzarea emisiunilor legendare ale televiziunilor rusești”. Nu uită să pomenească și de „europenii care, împreună cu americanii, în țara noastră ortodoxă fac propagandă pentru marșul minorităților sexuale”.
„PROTEJAREA MEMORIEI ISTORICE”
Congresul Comunităților Rusești din Moldova a fost creat spre finele anilor ‘90 ai secolului trecut și cuprinde un șir de organizații rusești de nivel local din diferite raioane ale țării. Noua structură își propunea să susțină minoritățile etnice, să protejeze cultura lor națională și tradițiile spirituale, precum și a „memoriei istorice”. Încă de la fondare, lider inamovibil al congresului este Valerii Klimenco, un adevărat veteran printre militanții pro-ruși din Moldova.
Ani la rândul, Klimenco a fost ales local în Chișinău din partea Mișcării social-politice „Ravnopravie”, formațiune pe care a condus-o până în 2016, când a cedat-o oligarhului Ilan Șor, ajutându-l să devină primar de Orhei în timp ce ultimul era anchetat în dosarul „Furtul miliardului”. În același an, Șor redenumește partidul după numele său de familie, Kilmenco rămânând președinte de onoare al formațiunii.
După ce, în iunie 2023, Partidul ȘOR a fost scos în afara legii, pentru că milita „împotriva principiilor statului de drept, a suveranității și a independenței Republicii Moldova”, Klimenco a continuat să rămână alături de foștii colegi de partid, care au reanimat sau fondat alte formațiuni. Pentru această afiliere, din toamna lui 2023, Klimenco e pe lista de sancțiuni a Canadei, ca parte a unui grup de persoane denumit „Colaboratorii ruși în Moldova”.
Valerii Klimenco, reținut de oamenii legii în timpul unui protest organizat de Partidul ȘOR în Chișinău. 30 octombrie 2022 // Foto: PartidulSor.md
„EXEMPLE DIN TRECUTUL GRANDIOS AL RUSIEI”
Pe pagina sa web, Congresul Comunităților Rusești din Moldova se laudă cu elaborarea unui proiect online intitulat „Moldova, în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei”, precum și elaborarea unor manuale școlare pentru clasele gimnaziale despre istoria, cultura și tradițiile poporului rus. Tipărite cu suportul Pravfond, menirea lor este să „contracareze falsificarea istoriei Rusiei”.
„În locul acestor manuale, autoritățile Republicii Moldova impuneau copiilor ruși istoria românilor, în care Rusia era prezentată ca ocupanta Moldovei”, afirma Klimenco într-o scrisoare de mulțumire expediată în august 2013 lui Igor Panevkin, directorul de atunci al Pravfond. „Dar, de azi înainte, profesorii au posibilitatea să spună adevărul despre Rusia și să educe copiii prin exemple din trecutul ei grandios.”
În manualul pentru clasa a IX-a, spre exemplu, mult famatului Pact Ribbentrop-Molotov i s-a atribuit exact o propoziție din care lipsește până și numele celor doi miniștri de externe care l-au semnat. Iar despre protocolul adițional secret prin care Germania nazistă și Uniunea Sovietică au decis expres soarta a șase țări se menționează doar că el „era convenabil ambelor părți”. Totodată, manualul omite totalmente să explice, fie măcar și din perspectiva filorusă, cum totuși Basarabia a devenit parte a Uniunii Sovietice în 1940.
„ÎN RAPORT CU COMPATRIOȚII RUȘI”
În 2012, anul în care s-a lansat Pravfond, pe lângă Congresul Comunităților Rusești își începe activitatea un centru pentru sprijinirea și apărarea drepturilor compatrioților ruși. Despre aceasta a anunțat însuși Kilmenco, într-o conferință de presă. „Cei mai buni avocați din țară vor monitoriza respectarea legislației naționale în raport cu compatrioții ruși”, declara el.
Anunțul lui Klimenko a venit cam la o lună de când Congresul Comunităților Rusești a încheiat un contract de grant cu Pravfond, în sumă de circa 45 de mii de dolari. Banii erau acordați pentru „susținerea activităților Centrului pentru Apărarea Juridică a Compatrioților Ruși din Moldova și Transnistria”.
Reieșind din cele câteva rapoarte identificate în comunicarea cu Pravfond, activitățile de bază ale centrului erau cam aceleași ca a altor structuri similare extinse prin toată Europa – formularea unor cereri sau reclamații, informarea persoanelor despre condițiile de schimbare a traiului permanent în Rusia sau condițiile de admitere la universitățile rusești, precum și acordarea consultațiilor și asistenței juridice.
Foto: Point.md
În 2013, asistență juridică din partea centrului a cerut și Victor Șelin, liderul Partidului Social Democrat din Moldova, după ce majoritatea absolută a semnăturilor pe care le-a adunat pentru organizarea unui referendum privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală Euroasiatică (Rusia-Belarus-Kazahstan) au fost declarate false de către Comisia Electorală Centrală (CEC), iar procuratura a pornit un dosar penal.
„SUB PRESIUNEA DIRECTĂ A AUTORITĂȚILOR”
Doar că Șelin nu a cerut ajutor direct, ci prin Pravfond. Într-o scrisoare expediată la Moscova în mai 2013, el se plânge că decizia CEC a fost luată „sub presiunea directă a autorităților și sub controlul emisarilor serviciilor de securitate străine”.
Totodată, el acuză autoritățile Moldovei de persecuții în adresa semnatarilor, dar și a celor care au colectat semnături. „Încălcarea drepturilor civile ale compatrioților ruși care locuiesc în Republica Moldova contribuie la creșterea declarațiilor și acțiunilor iresponsabile anti-ruse și, totodată, li se creează impresia că sunt neprotejați și deznădăjduiți”, afirmă Șelin în aceeași scrisoare.
Respectiv, sugerează șefului Pravfond „să dați ordin” ca „Centrul pentru sprijinirea și apărarea drepturilor compatrioților ruși din Republica Moldova să ofere protecție juridică tuturor inițiatorilor procesului de colectare a semnăturilor care sunt urmăriți penal”.
Zis și făcut. Peste câteva săptămâni, Pravfond redirecționează scrisoarea înapoi la Chișinău – lui Klimenco, rugându-l să se expună „în legătură cu această inițiativă a lui V. Șelin”.
Ulterior, într-un raport pe anul 2014, Kilmenko va anunța Pravfond: urmărirea penală în privința unei persoane care ar fi falsificat semnăturile adepților aderării Republicii Moldova la Uniunea Vamală Euroasiatică a fost încetată, în timp ce cazurile altor șase persoane acuzate de același lucru se află fie la etapa de urmărire penală, fie în dezbatere judiciară.
„Nu-mi amintesc detaliile, dar au fost aproximativ 12 sau 15 cazuri pe care le-am reprezentat în instanță”, ne spune acum liderul Congresului Comunităților Rusești.
„SUNT ADEPȚII VECTORULUI ESTIC”
Mai mult, de câteva ori Klimenco singur a scris Pravfond pentru a cere aprobarea să intervină în anumite situații, reiese din comunicarea cu fundația de la Moscova. În noiembrie 2014, spre exemplu, el scrie șefului Pravfond și întreabă dacă ar putea acorda asistență juridică unor membri ai „AntifA”, o organizație radicală de stânga, după cum au calificat-o autoritățile. Aceștia fuseseră reținuți de oamenii legii și judecați ulterior pentru păstrarea ilegală a muniţiilor și pregătirea dezordinilor în masă în perioada parlamentarelor din toamna lui 2014.
„Membrii Antifa sunt adepții vectorului estic în politica externă a Moldovei”, iar „în rândurile organizației în mare parte sunt vorbitori de rusă”, își justifică Klimenco cererea. Totodată, menționează de experiența acumulată anterior, când au oferit asistență juridică în dosarul colectării semnăturilor pentru referendumul de aderare la Uniunea Vamală.
Dosarul membrilor „Antifa” e acum la Curtea de Apel Centru, după ce procurorii nu au căzut total de acord cu decizia Judecătoriei Chișinău, care a achitat cele patru persoane vizate de pregătirea dezordinilor în masă. „Doi din ei, cu rol de fruntași ai faptelor incriminate, urmează să fie condamnați”, insistă procurorii.
„Dacă dosarul e la Curtea de Apel, înseamnă că nu noi i-am reprezentat, pentru că, dacă le-am fi reprezentat interesele în primă instanță, am fi făcut același lucru și în apel”, ne asigură Klimenco.
„RUGĂMINTEA DE A-I APĂRA DREPTURILE”
O săptămână mai târziu, Klimenco scrie din nou la Moscova. Îl anunță pe șeful Pravfond că autoritățile Republicii Moldova l-au reținut în zona de securitate pe „un angajat al Comitetului Vamal al Transnistriei” sub acuzația de trădare de patrie. „Evident că astfel de acuzații autoritățile moldovenești pot aduce oricărui funcționar din Transnistria”, comentează Klimenco.
Doar că persoana reținută „este cetățean al Rusiei, iar rudele lui s-au adresat la Congresul Comunităților Rusești cu rugămintea de a-i apăra drepturile și interesele”, continuă Klimenco. Respectiv, el cere acordul Pravfond pentru a da curs solicitării.
Acum, șeful Congresului Comunităților Rusești ne spune că nu-și mai amintește de el. „Au fost foarte multe cazuri atunci, nu pot să le țin minte pe toate”, explică el. În orice caz, la o lună de la reținere, vameșul transnistrean a fost eliberat, după cum anunța presa din stânga Nistrului.
„CÂND ÎN JOC E BUNUL NUME AL PATRIEI NOASTRE”
Pravfond a finanțat centrul pentru sprijinirea și apărarea drepturilor compatrioților ruși de pe lângă Congresul Comunităților Rusești și în 2013, și în 2014, după cum sugerează o aplicație de grant pentru 65 de mii de dolari, câteva rapoarte și un interviu aniversar.
Dar, „din lipsă de resurse”, nu a mai făcut-o și în următorul an, arată datele din comunicarea celor două instituții. Respectiv, în ianuarie 2015, Klimenko îi scrie șefului Pravfond. Îi dă asigurări că înțelege refuzul fundației, pe care îl califică „logic și complet justificat”, reieșind din criza financiară din Rusia, dar accentuează insistent pe faptul că „nici pe conaționalii noștri nu putem să-i abandonăm”.
„Să încetăm să oferim asistență juridică gratuită conaționalilor noștri ar însemna să lovim cu putere în imaginea Rusiei”, afirmă Klimenco. Mai mult, acest lucru ar servi motiv pentru unii „să ia în derâdere Patria noastră etnică, pentru neputința ei de a asigura protecția drepturilor conaționalilor ruși care locuiesc în străinătate”, continuă liderul Congresului Comunităților Rusești. „Pentru noi, o astfel de desfășurarea a lucrurilor, când în joc e bunul nume al Patriei noastre, e categoric inacceptabil”, afirmă el.
Așa că îl asigură pe șeful Pravfond că ei vor continua să activeze în regim obișnuit și îl roagă, la final: „Reieșind din cele relatate mai sus, să percepeți și în continuare Centrul nostru ca pe o unitate de luptă a fundației”.
„SINCERE FELICITĂRI CU OCAZIA CELEI MAI GRANDIOASE SĂRBĂTORI”
Reieșind din comunicarea dintre cele două instituții, nu e clar dacă ulterior Congresul Comunităților Rusești a mai reușit sau nu să obțină fonduri de la Pravfond. Cert e că schimbul de emailuri între cele două organizații au curs în regim de raportare constantă cel puțin până în 2017.
Astfel, în poșta electronică a Pravfond au mai intrat un raport de activitate, o serie de articole pe diverse subiecte: despre succesele juridice ale organizației, despre organizarea unor forumuri și conferințe, despre cum s-au desfășurat în Republica Moldova „Zilele Spiritualităţii şi Culturii Ruse” sau activitățile dedicate zilei de 9 mai, precum și despre discuții avute cu experți europeni privind problemele minorităților etnice.
Toate acestea au fost diluate cu felicitări dedicate „Zilei Victoriei”, sărbătorilor pascale sau Revelionului, precum și declarații publice în care Congresul Comunităților Rusești acuza autoritățile Republicii Moldova de „politică rusofobă”.
„Acest centru, care a fost înființat la inițiativa fundației de la Moscova, nu [mai] funcționează. […] A încetat să existe, pentru că o altă organizație a început să apere drepturile conaționalilor care trăiesc în Moldova”, ne spune Klimenco.
„NICIUN HOTAR NU O SĂ-I OPREASCĂ”
În comunicarea cu Pravfond se regăsește și copia unei scrisori care dezvăluie că organizația lui Klimenco nu s-a limitat la teritoriul Republicii Moldova. Ea a fost expediată la Moscova în mai 2014, dar destinatarul ei era Oleksandr Turcinov, președintele interimar al Ucrainei.
La acel moment, Ucraina abia încerca să-și revină după protestele proeuropene în urma cărora președintele pro-rus Victor Ianukovici fugise în Rusia, peninsula Crimeea deja fusese ocupată de armata rusă, iar în regiunea Donbas din estul țării lucrurile clocoteau la modul direct.
Scrisă toată cu bold, scrisoarea amenința direct Ucraina cu existența mai multor voluntari din Moldova pregătiți să intervină pentru a-i apăra pe conaționalii ruși „de baionetele soldaților”. „Și niciun hotar nu o să-i oprească”, asigura Klimenco, decât dacă Kievul nu va dispune „încetarea imediată a tuturor actelor de forță și demararea negocierilor privind soluționarea conflictului cu toate părțile implicate”.
Atunci, însuși Klimenko anunțase public și confirmase expedierea scrisorii. Iar ulterior a primit și „un răspuns foarte simplificat” cu „câteva fraze generale”, ne declară el. Mai mult, acum liderul Congresului Comunităților Rusești îi atribuie acelei scrisori și calități profetice. „După cum s-a dovedit, am avut perfectă dreptate. Am spus atunci că acest conflict va deveni critic pentru Ucraina. […] Este exact ceea ce s-a întâmplat”, susține Klimenco.
Iar la finele aceluiași an 2014, în ajunul Crăciunului pe stil nou, Klimenco expediază o nouă scrisoare la Moscova. De data aceasta, nu ca să raporteze vreo activitate, ci ca să-i ureze la mulți ani directorului Pravfond. Și, fără sinchiseală, își încheie felicitarea cu: „Slavă Rusiei!”
„PUTIN A DEMONSTRAT ACEASTĂ REGULĂ”
De-a lungul anilor, Klimenco nu o dată a susținut că Republica Moldova are viitor doar ca parte componentă a Rusiei sau măcar în relație ombilicală cu ea. Și, periodic, a tot jonglat cu scenariile unui posibil război civil. „Cu toţii am fost martori cum Rusia a apărat interesele concetăţenilor săi în Osetia de Sud şi în Abhazia. De ce cineva crede că, în urma unui război civil în Moldova, Rusia se va uita cum mor cetăţenii ei?”, întreba el retoric acum 15 ani, în cadrul unei conferințe de presă, ca reacție la afirmaţiile speakerului Mihai Ghimpu de atunci precum că este unionist.
Deja în 2022, la nici o lună de la invadarea Ucrainei, Klimenco a justificat acțiunile Rusiei cu una din tezele propagandistice preferate ale Kremlinului. „Cu părere de rău, în ultimii ani Ucraina s-a transformat într-un stat banderovist”, a declarat el de la tribuna Consiliului municipal Chișinău. „Nimeni, niciodată și nimănui nu i se va permite să omoare ruși și să rămână nepedepsit. Și astăzi [Vladimir] Putin a demonstrat această regulă”, a continuat Klimenco.
Iar în toamna anului trecut, tot într-o conferință de presă, Klimenco a reactivat vechiul scenariu al unui posibil război civil. Totodată, a făcut apel la președintele rus, pe care l-a rugat să facă uz de „toate mijloacele disponibile”, pentru a-i apăra pe compatrioții ruși din Moldova „de național-extremiștii români, rusofobi și elemente criminale care au preluat toată puterea în țara noastră”.
„Nu”, insistă acum Klimenco cu referire la acea conferință. De fapt „noi am solicitat organelor de drept ale Federației Ruse să facă o evaluare juridică a anumitor, ca să spunem așa, figuri publice din Moldova care își permit să mintă, să insulte și să-i umilească pe compatrioții ruși”, ne declară el.
„LIPSA PROSPECTELOR ÎN LIMBA RUSĂ”
Kremlinul nu o dată și-a justificat intervențiile militare anume sub pretextul apărării cetățenilor săi. L-a invocat și împotriva Georgiei, în 2008 –„ca președinte al Federației Ruse, eu sunt obligat să apăr viața și demnitatea cetățenilor ruși, oriunde s-ar afla ei”, precum și împotriva Ucrainei, în 2022 – „oamenii pe care noi îi consideram ai noștri, iar ei considerau Rusia patria lor istorică, […] am fost nevoiți să-i apărăm pe cale militară.”
Iar cum, acuzațiile de „rusofobie” ale lui Klimenco în adresa Chișinăului vin și din partea Ministerului de Externe de la Moscova. „Finlanda și Moldova încearcă să-i ajungă din urmă pe „liderii” rusofobiei într-un ritm accelerat”, afirmă instituția într-un „raport privind încălcările drepturilor cetățenilor și compatrioților ruși din străinătate” publicat la începutul acestui an. Și nu doar. Raportul conține o paletă întreagă de acuzații în adresa Republicii Moldova, cum ar fi „eliminarea limbii ruse din sfera mediatică”, „implantarea ideii de românizare” sau „atentarea la memoria Marelui Război pentru Apărarea Patriei”.
Totodată, raportul face referire și la adresările „locuitorilor vorbitori de limbă rusă” care s-au plâns „avocaților organizațiilor de compatrioți” de „încălcarea drepturilor de utilizare a limbii ruse” în diferite situații, precum și de „cazurile frecvente de vânzare a medicamentelor fără prospecte în limba rusă și lipsa informațiilor în limba rusă în instituțiile medicale”.
Exact același lucru Klimenko l-a raportat la Pravfond încă în 2014: „lipsa prospectelor în limba rusă la medicamente, precum și lipsa în locurile publice (policlinici, spitale, instituții culturale, transport etc.) a informației în limba rusă”.
Nicolae CUȘCHEVICI
Fact-checking: Departamentul de Fact-checking al RISE Moldova
