Elena Balan chemase salvarea pe 1 octombrie 2021. Avea febră 38,3, tuse și respira mai greu de câteva zile. Lucrătorii de pe ambulanță i-au administrat două medicamente și i-au spus că „totul e bine”, își amintește fiica ei.
Nu fusese mai bine. A chemat salvarea repetat patru zile mai târziu, când radiografia plămânilor îi arăta pneumonie. I s-a spus că nu mai sunt locuri în spital. I-au făcut totuși loc după mai multe apeluri telefonice la Ministerul Sănătății și la administrația spitalului. Republica Moldova înregistra atunci 1500 de bolnavi COVID-19 pe zi și aproape 7 mii de morți de la începutul pandemiei.
Elena a fost internată în perioada 5-10 octombrie 2021.
Am obținut starea ei de sănătate din fișa medicală, obținută de fiica ei printr-o solicitare scrisă, în baza ordinului, care prevede că orice pacient sau rudele de gradul I au dreptul să o obțină din spital.
Aceste foi completate cu datele medicale ale pacientului sunt ca o radiografie despre tot ce s-a întâmplat cu el cât a fost internat. Pe lângă diagnosticul principal și cele secundare, se găsesc analizele făcute zilnic și observațiile medicului. În cazurile grave, mențiunile se fac din trei în trei ore. Mai include foaia de indicații, adică medicamentele și procedurile care trebuie să i se facă, bifă în dreptul celei făcute și bonul cu toate medicamentele scoase din farmacia spitalului și prețul lor. Detalii, AICI.
Pneumonia și febra Elenei din prima zi de internare erau semne că a început furtuna citokinică, adică celulele imune declanșate într-un număr mai mare pentru a lupta cu virusul atacau propriile organe, iar brusc starea Elenei s-a agravat.
„Furtuna citokinică se începe de la a 7-a zi. Dacă ea a venit în a 7-a zi de boală cu temperatură și cu leucopenie și cu afectare pulmonară care era brixia 10, adică mai mult de 50% din plămâni afectați, este indicație pentru Tocilizumab”, spune Veronica Țugulschi, medic internist, șefa Unității de primiri urgențe din Spitalul Clinic Municipal „Sfântul Arhanghel Mihail”, Chișinău.
Veronica Țugulschi a tratat intens pacienți COVID în timpul pandemiei. A acceptat să analizeze pentru noi tratamentul aplicat de medici în cazul Elenei.
FĂRĂ TESTE
Pentru fiecare pacient, protocolul COVID impune mai multe tipuri de teste care ajută la monitorizarea stării lui de sănătate.
Aceste teste nu pot fi cumpărate de pacienți din farmacii. Sunt aduse prin achiziții centralizate de companiile farmaceutice care câștigă licitațiile direct de la spitale.
Când Elena a fost internată în a 7-a zi de boală cu febră, era nevoie de un test care măsoară proteina C reactivă – un marker care arată dacă în corp a început o inflamație și la ce etapă este. După ce pui o picătură de sânge, introduci testul într-un aparat timp de 15 minute și dacă îți arată că nivelul de proteina C reactivă este mai ridicat de 60, înseamnă că a început acea furtună citokinică și apare indicația ca pacientul să primească Tocilizumab.
Pe lângă asta, pentru că unul dintre cele mai mare riscuri la pacienții COVID este formarea cheagurilor de sânge, medicii au nevoie de la început de testele la D-dimeri ca să vadă dacă se fac trombi și ce doză de anticoagulante să administreze.
Pacienților cu formă ușoară li se dă o doză mică din prima zi de boală pentru a preveni coagularea. Cei cu formă gravă, ca Elena, au nevoie de doze mai mari calculate în funcție de D-dimeri.
Aceste două teste care costă între 60 și 100 de lei nu au fost făcute în primele zile de internare ale Elenei, potrivit fișei medicale, iar când a fost transferată în reanimare, medicii au scris că nu le au.
Foaia din fișa medicală a Elenei Balan care arată lipsa testelor D-dimeri și proteina C reactivă. Foto: RISE Moldova
În lipsa testelor, Elenei i s-a administrat Heparină de 5000 de 4 ori, până să ajungă la reanimare .
„Doza asta a fost puțină. Cu asta eu nu-s de acord”, spune medicul.
După administrarea Heparinei, Elenei trebuia să i se facă alt test numit Timpul de tromboplastină parțial activat (APTT), care verifică dacă doza este suficientă sau nu și ce modificări apar.
„Când dăm la o pacientă anticoagulante, noi la fiecare trei zile luăm timpul de tromboplastină parțial activată care ne arată dacă este doza normală de heparină”.
Nici acest test nu a fost făcut. „Au lucrat cu ochii închiși”, spune Veronica Țugulschi.
De ce era important? Pentru că virusul se înmulțește foarte repede iar situația pacientului se poate agrava rapid. De asta e important ca medicii să se grăbească cu investigațiile, diagnosticul și tratamentul.
„Dacă tu nu reușești la timp să-i faci ce trebuie, după asta tu poți să-i faci o căldare că nu se schimbă nimic de la asta. Iată acele 5 minute de care eu zic, perioada de aur a furtunii citokinice dacă tu o scapi (…) tu nu mai poți să faci nimic pacientului”, explică medicul.
În timp ce comentează, Țugulschi se uită în continuare la fișa medicală.
Potrivit normelor ce prevăd acordarea asistenței medicale în caz de urgență, Elenei ar fi trebuit să i se administreze Tocilizumab încă în seara în care a ajuns la spital. Dacă nu mai era în stoc în secția de Boli Infecțioase unde era internată, iar farmacia spitalului era închisă pentru că era trecut de ora 16, medicul putea să sune în altă secție să împrumute medicamentul până a doua zi, când urma să fie suplinit din farmacie. Dacă nu era la spital, trebuiau să sune la minister să-l ceară.
Radiografia făcută de Elena Balan cu câteva ore înainte să fie internată la Spitalul Raional Edineț.
„Asta e chestie de viață de om, nu e chestie de principiu. Viața omului nu are preț”, afirmă Țugulschi.
În cazul în care nu îl primea atunci seara, la volanta de a doua zi, când medicii din fiecare secție anunță starea fiecărui pacient, vicedirectorul care monitorizează toate medicamentele trebuia să-i indice Elenei administrarea Tocilizumab.
„Se scrie preparatul, se trimite foaia, el semnează și preparatul se aduce în secție și se picură la pacient. Și gata. Până la ora 8 soarta pacientului e hotărâtă”, explică medicul internist procedura din spitale. Lucru care nu s-a întâmplat în cazul Elenei.
„Toată lumea s-a învățat pe pacienți, noi nu știam ce înseamnă asta (COVID). Dar noi am înțeles că cum a intrat pacientul pe ușă, atunci trebuie să-i facem”.
La saturația cu oxigen pe care o avea Elena, medicii trebuiau să verifice gazele din sânge, analiză numită echilibrul acido-bazic. În baza rezultatelor, urmau să decidă dacă o conectează la oxigen, tratament necesar în problemele de respirație, la ce tip de aparat și la câți litri de oxigen pe minut să seteze aparatul.
Odată cu ridicarea nivelului de oxigen din organism, sistemul imunitar al Elenei ar fi fost mai puternic și rezistent împotriva virusului.
Dar, în fișa medicală, nu este nici o analiză a echilibrului acido-bazic.
În lipsa analizei, Elena oricum avea indicația să primească tratamentul cu oxigen, mai spune Țugulschi: „La saturația 94 este indicație pentru oxigenoterapie, deodată cum îi vedem pe pacienți, îi punem la oxigen, la concentrator inițial și dacă saturația scădea mai tare, îi puneam la sursă centralizată cu masca CPAP sau WAP”.
Desaturarea e motiv de internare.
Dacă pacienta a fost internată, oxigenoterapia se indică automat. Altfel nu-i motiv de internare, confirmă și medicul anesteziolog-reanimatolog Adrian Belâi.
Lucru care nu s-a întâmplat în primele trei zile de internare, potrivit datelor din fișa medicală.
„Luând în considerație că pacienta era cu diabet zaharat, cu obezitate, cu hipertensiune, adică era în grupă de risc, s-a pierdut timpul într-un fel”, mai spune medicul Țugulschi.
Pneumonia și furtuna citokinică a Elenei condiționau tahicardia, adică numărul bătăilor inimii mai mare decât ar trebui în mod obișnuit.
Analiza de sânge făcută a doua zi arăta că are leucocitele joase, iar asta nu era bine. Leucocitele sunt celulele care ajută corpul să lupte contra infecțiilor.
Foaia de indicații cu medicamentele administrate Elenei Balan în primele trei zile de internare în Secția de Boli Infecțioase. Foto: RISE Moldova
În următoarele două zile, medicul i-a indicat Eufilină, un medicament care poate îmbunătăți respirația stimulând activitatea inimii și creșterea fluxului de sânge prin mărirea vaselor sangvine.
Apoi i-a dat Pentilină, care la fel mărește vasele sangvine, crește fluxul de sânge și nivelul de oxigenare a organelor și, respectiv, Salbutamol, un bronhodilatator care relaxează mușchii plămânilor și ajută să respire mai ușor.
„Ele toate 3 fac tahicardie (accelerarea bătăilor inimii). Ea a avut tahicardie și de la Salbutamol și de la Penitilină și Eufilină”. Cele trei medicamente puneau presiune pe o inimă deja bolnavă. Viața Elenei era pusă în pericol chiar de tratamentul administrat, explică Veronica Țugulschi:
„Eufilina cu Pentilina nu se dau niciodată împreună pentru că ele amândouă cresc riscul de moarte subită, cresc riscul cardiac al pacienților. Luând în considerație câți ani are pacienta, cu patologii cardiace preexistente, să dai Pentilină împreună cu Eufilină, nu văd nici o indicație la așa ceva. Iată aici îs categoric împotrivă la așa ceva”.
Înainte și după administrarea medicamentelor, Elenei trebuia să i se facă cardiograma, care ar fi arătat starea inimii, semnele unui infarct și dacă tratamentul indicat o ajută.
În fișa medicală a Elenei nu este nici o cardiogramă.
Pe lângă cele trei medicamente, Elena a mai primit două antibiotice – Ciprinol și Ceftriaxonă – folosite pentru infecții bacteriene.
Antibioticele puteau fi folosite dacă pacienta ar fi avut numărul de leucocite mărit și dacă ar fi avut plămânii afectați de bacterii, nu de virusul COVID-19.
„Niciodată nu se dă așa combinație de Ciprinol și Ceftriaxonă în pneumoniile virale COVID pentru că dacă pacientul intră în colita pseudomembranoasă, infecție ce afectează colonul, practic e imposibil să-l scoți, iar viața pacientului este în pericol”.
Peste trei zile, saturația Elenei a scăzut brusc de la 92 la 48%, fără ca medicii să scrie în fișa medicală detalii din această perioadă.
Tot ce i s-a administrat în primele trei zile de tratament Elenei, cu excepția heparinei, care nu a fost doza adecvată, a fost o schemă standard pentru a trata o pneumonie simplă, precizează medicul:
„Trei zile pacienta nu a primit nimic pentru COVID. Două antibiotice din start, n-a fost pusă pacienta la oxigen, date preparate grele cardiace: Eufilină cu Pentilină, poate doza incorectă de anticoagulante într-un fel sau altul. Iată toate astea când le aduni împreună, undeva, te gândești că starea la această pacientă a fost agravată de către tratamentul incorect din start”.
TOT MAI RĂU
Odată transferată în reanimare, Elena a fost conectată la oxigen.
„Văd că scrie la O2 terapie simplă 8 litri pe minut”. Saturația i-a crescut la 88. „Dacă la CPAP (flux de oxigen sub presiune) saturația era 88, asta-i strașnic”, mai spune medicul, explicând practic că nu era deloc bine.
În reanimare, Elenei i-au administrat Ceftriaxone, Ciprinol, antibiotice administrate și în prima secție, care pot fi folosite în reanimare pentru că aici crește riscul apariției bacteriilor, explică medicul anesteziolog Adrian Belâi.
A urmat Famotidină, folosit pentru a reduce acidul în stomac.
„Care nu are nici o indicație”, precizează Veronica Țugulschi.
A fost indicat Manetol, folosit pentru a scădea presiunea în creier și a preveni eliminarea scăzută de urină, dar care are contraindicație pentru pacienții cu insuficiență cardiacă și respiratorie, ca Elena.
În plus, mai primește Strofantina – medicament care încetinește ritmul cardiac.
„Strofantina se dă când pacientul face tahicardie. Ei repară ceea ce au făcut anterior în cealaltă secție”, mai spune medicul internist.
Medicul se referă la faptul că Elena primise cele trei medicamente – Eufilină, Pentilină și Salbutamol- care fiecare provoca o accelerare a bătăilor inimii.
Iar prin administrarea de Strofantina se urmărea efectul contrar al celor trei medicamente. Tratamentul Elenei se bătea cap în cap.
Elena a mai primit Ebrantil pentru că s-a mărit tensiunea și-au mărit doza de Heparină. Eufilina care i-a fost administrată și înainte de reanimare și are efect tahicardic, Dipiridamol, un vasodilatator folosit inclusiv în prevenirea complicațiilor tromboembolice, Papaverina, care micșorează tonusul prin vasodilatație, Spasmalgon care reduce durerea, Furosemid, folosit în urgențe cardiace și insuficiență renală.
Medicul Adrian Belâi ne-a spus că nu ar fi indicat Manitol, Strofantin, Spasmalgon, Dipiridamol, Eufilina, Papaverina, Remdesivir.
Vineri spre seară, pe 8 octombrie, când medicii indicau în fișa medicală că radiografia plămânilor arăta că sunt mai mult de 90% afectați, Elena a primit cele două medicamente de care au făcut rost rudele ei: Remdesivir și Tocilizumab.
Doar că Remdesivir, potrivit protocolului, se recomandă să fie administrat doar în primele 5-6 zile de boală.
Făcut mai târziu, există riscul să dăuneze pacientului, afirmă Țugulschi: „El tot are reacții adverse. Pentru ce să încărcăm? Remdesivir nu are ce căuta aici. Pentru ce să dăm Remdesivir împreună cu Tocilizumab? Orice preparat care nu-i dat la locul lui, face rău pacientului”.
Erau ultimele zile din viața Elenei. Sunt relatate de rudele ei.
„Eu m-am dus, am pieptănat-o, i-am tăiat unghiile, i-am dat un iaurt și ea așa îmi spune că: «Tu mai bine mă hrănești decât Larisa (sora)». Și eu așa m-am bucurat că mânca, scotea masca, îi dădeam, înghițea și iar punea masca. Și a băut și apă. Și am întrebat-o: «Cum te simți?». Și parcă o văd cum se uită la mine și zice că: «Parcă mai bine»”, își amintește fiica ei Veronica ziua de sâmbătă, când o vede ultima dată în viață.
După ce au plecat acasă, la scurt timp, Elena și-a sunat fiica, nepoata și soțul.
La 18:48, arată lista apelurilor din telefon. „A sunat la fata mea și i-a spus: «Maricica, eu îs gata»”, povestește sora Elenei.
Sâmbătă în jurul orei 22:00, a doua zi în reanimare, Elena a fost intubată.
„Repede au intubat-o. Înseamnă că nu a mers la Actemra deloc”, spune medicul Veronic Țugulschi.
Duminică dimineață Elena a făcut stop cardiac și nu a mai reacționat la procedura de resuscitare.
Fotografia Elenei Balan oferită din arhiva rudelor. Foto: RISE Moldova
„Ea a decedat de COVID. Pulmonii ei n-au rezistat. Vedeți că-i cade saturația, 88-68, se duce în jos. Plămânul nu-și exercită funcția lui de bază”, explică Țugulschi.
Apoi adaugă cu regret:
„Îmi pare rău, îs câteva hârtii, dar asta este o viață de om. Eu nu știu dacă ea (Elena) avea să trăiască sau nu, dar tratamentul nu a fost corect făcut. Eu asta am vrut să zic. Au fost la noi pacienți care din start s-a făcut tot. O bună parte au ieșit, dar au fost pacienți care necătând că le-a făcut absolut tot, n-au ieșit. (…) Noi doctorii măcar nu trebuie să dăunăm pacienților. Înțelegeți cum? Îmi pare rău să recunosc, dar în COVID s-au făcut multe greșeli, nu zic că poate s-au făcut intenționat, dar probabil că din neștiință. Cum noi am pus mâna pe carte așa și ei să pună mâna pe carte. Și aici (în cazul Elenei) chiar nu poți să spui că nu erau medicamente.
Iată cum vă gândiți că doctorii pun capul pe pernă după ce moare un pacient? Măcar când deschide protocolul și vede că el a făcut tot corect, da. Dar când tu deschizi protocolul și tu nu găsești nici un medicament care tu l-ai scris în foaia de indicații în protocol, tu undeva te gândești că tu cumva ai agravat starea pacientei într-un fel sau altul”.
Veronica Țugulschi încheie că ar fi tratat-o altfel pe Elena:
„Dacă venea așa pacientă la noi în spital, noi avea să-i luăm D-dimerii și proteina C reactivă. Dacă proteina C reactivă depășea 60, făceam deodată Actemra și pur și simplu perfuzam pacienta cu soluție polarizantă (care ajută la stabilirea ritmului inimii) fără nici un antibiotic absolut și dădeam doza corespunzătoare de anticoagulante în funcție de D-dimeri. Nicidecum Eufilina, Pentilină, Ceftriaxona și Metrogyl. Niciuna din ele nu are treabă cu COVID. E un tratament standard pentru o pneumonie obișnuită, dar nu pentru pneumonie COVID în faza de furtună”.
Alți medici au fost mai reticenți în analiza fișei medicale a Elenei și tratamentul indicat de colegii lor din sistemul de sănătate. Un medic internist de la un spital din Chișinău a refuzat inițial să comenteze, apoi, răsfoind fișa, a declarat că starea pacientei era deja gravă la internare, iar medicii i-au administrat tot ce au putut.
Medicul anesteziolog-reanimatolog Adrian Belâi, actual deputat în Parlament, care a lucrat la începutul pandemiei cu cei mai gravi pacienți COVID transferați din toată țara în secția de reanimare a Institutului de Medicină Urgentă din Chișinău, a făcut doar scurte comentarii.
Nu a criticat tratamentul administrat de medicii din Spitalul Edineț, precizând că nu ar vrea să fie interpretat ca o eroare medicală:
„Asta-i practica generală și o să iasă 5 mii de doctori și o să spună da noi facem asta, și numai Belâi iese și spune că eu n-aș fi făcut asta și opinia publică o să spună lui Belâi retrageți licența”.
Dar ne-a spus totuși că ar fi indicat alt tratament în reanimare.
Pentru că Elena era obeză și avea plămânii afectați, ar fi conectat-o imediat după internare la un aparat de oxigen cu flux înalt: „Aș fi dat Aspirina, Heparina (anticoagulant), fie fracționată, fie nefracționată, Dexametazonă sau Metilprednizolon (care oprește inflamația). Aș fi verificat glucoza pentru că pacientul e obez și majoritatea au hiperglicemie și probabil ar fi avut nevoie de insulină suplimentară și antipiretice dacă febra e înaltă, de ex, paracetamol intravenos”.
Din tratamentul care i-a fost administrat în reanimare, a subliniat că ar fi recomandat ca Tocilizumab să fi fost dat mai devreme și nu ar fi indicat Manitol, Strofantin, Spasmalgon, Dipiridamol, Eufilina, Papaverina, Remdesivir.
„Astea precis nu le-aș fi dat. În orice circumstanțe nu le-aș fi dat pentru că ele generează costuri în schema de tratament, dar efect cuantificabil sau fenomen observabil, ele nu generează. (…) Dar una e când e o foaie de observații și una când îl vezi pe pacient cu ochii. După război, mulți sunt eroi”, conchide Adrian Belâi.
„ORICE NU I-AI PUNE, NU I-AR AJUTA”
Aliona Rusanovschi, medicul responsabil de tratamentul Elenei în secția de reanimare și vicedirectoare în perioada internării sale, a recunoscut în primul interviu realizat în luna februarie că testele pentru proteina C reactivă și D-dimerii lipseau din spital în ziua în care i-au indicat Elenei medicamentul Tocilizumab:
„Știți care e problema? Uitați, compania ne-a dat (teste), am avut datorii la ei de vreo 300 de mii. Ei au spus că până nu îmi dați măcar 50 de mii, nu vă mai dăm. Și ea (Elena) cred că a nimerit în perioada când nu era CRP, ca să motivăm Actemra, că ei tot o să vină amuș Curtea de Conturi și o să ne controleze de ce voi ați dat sau nu ați dat”.
A precizat că Elena era în stare extrem de gravă când a fost transferată în reanimare.
„Pacienta era depășită și orice nu i-ai pune, nu i-ar ajuta. S-a mers la ceea că ei (rudele) au insistat categoric să ieie. Sor-sa asta care niciodată nu vine în instituție fără să facă scandal. Eu le-am spus din start că voi trebuie să știți că leacurile astea nu o să ajute, că ea nu mai are salvare. O zis că: «Noi totuna vrem». Le-am zis că: «Treaba voastră, îi dreptul vostru să vreți». (…) Am făcut consiliu și i-am indicat. I-am zis că dați-i măi că o să ne mănânce de ce nu i-am pus. I-am pus, îi rău, nu i-am pus, îi rău. Orișicum noi suntem vinovați”.
Am solicitat conducerii Spitalului Edineț să avem un interviu în același timp cu toți cei responsabili de tratamentul Elenei și de stocul de medicamente: medicul Ina Burdujan, responsabilă de tratamentul Elenei în primele zile de internare, Aliona Rusanovschi, vicedirectoarea de atunci și medicul care a indicat tratamentul în reanimare, Anatolie Guțu, directorul spitalului care este responsabil de asigurarea stocului cu medicamente și alte articole în spital non-stop.
Directorul Spitalului raional Edineț, Anatolie Guțu. Foto: RISE Moldova
Directorul spitalului a confirmat că putem veni a doua zi ca să vorbim.
În ziua indicată, Ina Burdujan, medicul din prima secție nu a mai apărut la spital. Un medic a precizat că ar fi pe buletin de boală. Aliona Rusanovschi s-a prezentat, dar la fel ca în primul interviu a specificat că nu ne permite să folosim numele ei, să înregistrăm audio sau să filmăm reacția la întrebările pe care le avem, invocând că numele ei ar fi date cu caracter personal, că nu mai ocupă funcția de vicedirectoare care este o funcție publică și nu este obligată să vorbească cu jurnaliștii.
„Nu vreau nici o replică și nu vreau să apar în spațiul public. Nu vreau să explic. Dvs v-ați legat cu o persoană care ea este foarte scandaloasă și mergeți mai departe nu știu care interes aveți. S-a terminat COVID-ul. Nu s-a terminat. El încă o să arate ce poate că sunt persoane care decedează. Ce căutați dvs? Lipsa medicală în toată Republica este. Cum e traseul de la Edineț la Chișinău, fix așa e și medicina”.
A plecat împreună cu persoana responsabilă de verificarea fișelor medicale din spital.
Directorul spitalului a rămas să discutăm, precizând că nu poate obliga medicii să vorbească dacă nu vor. I-am arătat fișa medicală, adresându-i pe rând întrebările despre tratamentul indicat în primele zile de internare ale Elenei și cel din reanimare. A răspuns că deși este medic de specialitate, nu poate face această analiză care ar trebui realizată de comisia de medicină legală din Chișinău:
„Bălan aiștea (rudele Elenei) o să ne dea în judecată. Ei au dat la Compania de Asigurări (CNAM) plângere și doamna Rusanovschi a scris lămurire că ea i-a prescris medicamentul cutare (Tocilizumab) pacientului la insistența soțului pacientei. În spital era medicamentul cela la moment, dar nu l-a prescris că nu era perspectivă pentru pacienți. Asta o să se gătească cu judecată”.
Deși ne-am deplasat la fața locului să arătăm toate probele și să primim răspunsuri la întrebări, Anatolie Guțu ne-a rugat să expediem întrebările pentru toți medicii vizați, specificând că vor încerca să răspundă la ele.
CE SPUNE CONDUCEREA SPITALULUI
Reprezentanții spitalului Edineț ne-au răspuns peste câteva săptămâni, precizând din start că „pacienta Elena Bălan nu era vaccinată împotriva COVID-19, ceea ce ar fi protejat-o de o formă gravă sau deces”.
Dar fac apoi o afirmație pe care nu o pot demonstra pentru că nu fost notat în fișa medicală: „pacienta a fost conectată la oxigen imediat după internare cu flux 6-8 l/min de la sursă concentrată”.
Personalul medical este obligat, prin ordin, să indice în fișa medicală absolut toate măsurile întreprinse în tratamentul pacienților.
Conducerea spitalului mai susține că nu a făcut anumite analize pentru că sunt scumpe:
„Analiza echilibrului acido-bazic nu se face la Spitalul din Edineț pentru că este o investigație costisitoare și spitalului nu are bani pentru a cumpăra analizatorul. Dar și deservirea aparatului cu reagenți necesită aproximativ 20 000 lei lunar/cartridge) indiferent de numărul analizelor efectuate. Cota parte revenită acestei investigații este aproximativ 50% din sursele financiare alocate pentru investigații de laborator, ceea ce ar diminua cu 50% alte investigații de laborator necesare”.
Suma menționată de spital ca fiind prea mare este cam cât plătiseră rudele Elenei pentru medicamentul cumpărat din Ucraina.
Oricum, scopul principal al instituțiilor medicale, potrivit legii, este ameliorarea sănătății, fiind responsabile de asigurarea echipamentului și alte bunuri necesare. Când spitalul nu are bani pentru un anumite analize, îi poate solicita mai departe de la fondatorul spitalului, Consiliul raional Edineț, care este obligat să le asigure.
„Testele PCR și D-dimerii nu au fost disponibile la acel moment, dar asta nu a influențat tratamentul pacientei pentru că i s-a administrat Heparină potrivit greutății corporale și protocolului și corticosteroizi pentru prevenirea furtunii de citokine. Iar, conform protocolului, testul PCR nu este singurul criteriu pentru administrarea Tocilizumab, iar tratamentul a fost indicat în baza protocolului”.
Deși testul PCR nu este singurul criteriu pentru administrarea Tocilizumab, administrația spitalului nu a răspuns însă de ce Elenei nu i-a fost administrat medicamentul respectiv care era în stocul spitaluluidin prima zi de internare când pacienta avea deja furtună citokinică.
Administrația nu a oferit niciun răspuns în baza cărei indicații i-a fost administrată combinația Pentilină cu Eufilină la care s-a referit medicul care a analizat fișa medicală că crește riscul de moarte subită. Nu s-a răspuns nici de ce pacientei nu i-a fost făcută cardiograma în cele 5 zile de internare și cum a fost monitorizat eficiența tratamentului sau care au fost medicamentele administrate în primele trei zile de internare Elenei anume pentru tratamentul COVID-19 și pneumonie virală.
„Tratamentul este verificat și corect administrat, ceea ce nu necesită măsuri aplicate medicilor care respectă Protocolul”, a fost răspunsul final al Spitalului Edineț.
Liliana BOTNARIUC
Editare: Daniel BOJIN
Fact-checking: Dumitru BACIU
Ilustrație: Art of Alex Buretz
Acest material a fost realizat de RISE Moldova cu sprijinul National Endowment for Democracy în cadrul proiectului „Development and promotion of investigative journalism in local media”, implementat de RISE Moldova. Opiniile exprimate în această publicație aparţin în exclusivitate autorului şi nu reflectă neapărat poziţia National Endowment for Democracy. Instituțiile finanțatoare nu influențează în niciun fel subiectul şi conținutul materialelor publicate.
