Când a aflat că mama ei de 59 de ani a fost transferată în secția de reanimare a Spitalului Edineț, în dimineața zilei de 8 octombrie 2021, Veronica Șoldan a mers să întrebe de urgență medicul: „Poate trebuie ceva de cumpărat?”.  

Era nevoie de Covifor și Actemra, două medicamente incluse în Protocolul clinic național pentru tratamentul COVID-19, pe care medicul Aliona Rusanovschi i le-a scris pe-o foaie. 

Când pacienta Elena Balan, diagnosticată cu COVID-19, respira cu ajutorul unei măști conectate la aparatul de oxigen, fiica, soțul și sora ei căutau medicamentele de pe foaie în farmaciile de lângă spital.

„Covifor a fost, dar nu mai era”. „Actemra o să aducă peste vreo zece zile”, „Nu căutați la farmacie medicamentele astea, ele se dau direct în reanimații (reanimare)”, erau răspunsurile din farmacii.

O asistentă medicală din spital părea să aibă colacul de salvare. „Ea vedea că eu caut și îmi spune că: «Dacă vrei, este un bărbat care are Covifor și poți să cumperi. 500 de lei fiola»”. Soțul pacientei a plecat rapid în sat după bani, iar apoi fiica le-a cumpărat. 

A plătit 3 mii de lei pentru o cutie cu șase fiole.

Primele două doze i-au fost administrate Elenei în aceeași zi, la ora 17:00. „I-a introdus în picurătoare și sticlele mi le-a dat mie în mână și eu le-am pus în geantă și le-am adus tucma acasă”, își amintește fiica ei.

Rudelor Elenei le mai rămăsese să facă rost de Actemra. Îl căutau peste tot. 

Dar nu puteau găsi medicamentul nici în farmaciile din Edineț, Chișinău sau Tiraspol. Au dat telefoane în Ucraina. Au găsit o farmacie din Vinița, la 170 kilometri de casă. Vindea doar cutia întreagă cu 4 fiole. Costa peste 20 de mii de lei. 

Au rezervat-o. Apoi, au împrumutat bani de la un sătean, au căutat un localnic vaccinat anti-COVID cu carte verde pentru mașină, s-au rugat de el să meargă și l-au plătit pentru un drum de 3 ore într-o singură direcție. 

Între timp, medicul i-a dat soțului Elenei să semneze că este de acord să cumpere medicamentele. A semnat. 

La ora 19 șoferul cumpărase medicamentul, iar la ora 23:00, Elenei i-a fost administrată o fiolă de 200 mg în fața surorii sale. „Și-i zic la sora medicală că față de mine să picure, că am dat uite câți bani și toți împrumutați”.

Dar, de fapt, toată această goană fusese degeaba. Spitalul avea medicamentele încă de la început.  

CU MEDICAMENTE ÎN SPITAL, PACIENȚII LE CUMPĂRĂ
44 de flacoane de Remdesivir și 23 de flacoane de Tocilizumab erau în farmacia spitalului în ziua când Elena a fost internată de urgență cu pneumonie, temperatură și saturația cu oxigen 90%, ne-a răspuns spitalul când am întrebat despre asta. 

Stocul cu medicamente a rămas neatins până starea de sănătate a Elenei s-a agravat brusc, iar saturația cu oxigen a scăzut de la 92 la 48, fiind transferată în reanimare.

În ziua în care rudele Elenei căutau medicamentele prescrise să o salveze, în stocul spitalului mai erau 26 flacoane de Remdesivir și 21 de Tocilizumab. În următoarele trei zile stocul de Remdesivir și Tocilizumab a rămas același, semn că nu a fost administrat niciunuia dintre cei peste 170 de pacienți, dintre care 23 în reanimare.

N-A MAI FOST NIMIC DE FĂCUT
Pe Elena nu au mai salvat-o Remdesivir și Tocilizumab. A murit la o zi și jumătate după ce rudele făcuseră rost de medicamente. Potrivit datelor din fișa ei medicală, plămânii mai funcționau doar la 10% din capacitate. 

Fiica ei rămăsese cu trei fiole de Remdesivir și două de Tocilizumab. 

I le vinde altei paciente la același preț cu care le cumpărase: zece mii pentru Tocilizumab și, respectiv, 1500 de lei pentru Remdesivir. 

Fiica Elenei mai avea bonul pentru Tocilizumab, două sticle goale de la Remdesivir.

Avea deja suspiciunea că al doilea medicament îi fusese vândut chiar din spital, în timp ce mama nu primise medicația la timp. 

Că spitalele nu respectă obligația de a suplini stocul non-stop, iar pacienții ajung să-și cumpere singuri seringi, perfuzii, pastile și alte articole elementare, se vorbește de ani de zile. Cu o lună înainte de internarea Elenei, un video din Spitalul raional Căușeni arăta cum o asistentă medicală adună câte 50 de lei de la pacienți pentru seringi. 

De obicei, spitalele acuză companiile farmaceutice că nu livrează produsele medicale la timp. 

În pandemie, însă, au crescut mizele cheltuielilor pacienților și lipsurile spitalelor. Pe lângă sute de lei scoase pentru articolele elementare care trebuie asigurate de spitale, pacienții cu forme medii și gravi au fost nevoiți să plătească mii de lei pentru medicamente. 

Prețul total pentru șase fiole de Remdesivir și 2 fiole de Tocilizumab, cât sunt recomandate unui pacient grav infectat cu COVID-19, ajunge la 13 mii de lei – două salarii medii nete lunare în Republica Moldova. 

La câteva zile după înmormântarea Elenei, am încercat să aflăm cum funcționează lucrurile și-n cazul altor pacienți. Am mers în farmacia de lângă Spitalul Edineț să vedem dacă vin și alți pacienți să-și procure medicamente și articolele care ar trebui asigurate de spitale. Au venit.

Doar în prima zi, o pacientă vârstnică diagnosticată cu COVID-19 a scos 3 833 de lei pentru soluția Meropenem, prescrisă soțului ei internat în stare gravă la același spital. În altă zi, un tânăr a cumpărat din aceeași farmacie pentru o altă pacientă soluții pentru perfuzii, seringi și sisteme pentru perfuzii de 131 de lei. 

Pline de datorii, rudele Elenei au cerut banii cheltuiți. Administrația spitalului a refuzat. Le-a spus că nu poate să le returneze niciun leu pentru că semnaseră că le cumpără singure. Ceea ce nu aveau voie să facă.

ACORDUL ILEGAL
Orice spital este obligat să asigure non-stop stocul cu medicamente și alte articole, în baza contractelor semnate cu Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM).

Este principala instituție care monitorizează spitalele și decontează bani la finalul fiecărei luni din Fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală. 

Sunt fonduri publice formate din contribuția fiecăruia dintre noi când ne plătim lunar polița de asigurare medicală obligatorie. 

Cu alte cuvinte, rudele Elenei nu trebuiau să facă un drum până în Ucraina ca să aducă medicamente, ci să le primească gratis în spital. 

Mai ales că spitalul avea medicamentele. Iar în pandemie spitalele sunt obligate să le asigure gratuit tuturor pacienților bolnavi de COVID-19, fie că au asigurare sau nu. Există și temei legal pentru asta – un ordin al Ministerului Sănătății, emis încă de la începutul pandemiei.

Mai mult, Remdesivir și Tocilizumab erau incluse de un an și jumătate în protocoalele clinice naționale de tratament împotriva COVID-19 aprobate de Ministerul Sănătății. 

În acest context, Diana Severin, șefă-adjunctă a direcției evaluare și monitorizare din cadrul CNAM, susține că acordul semnat de soțul Elenei a fost ilegal. Practic, directoarea adjunctă a spitalului, Aliona Rusanovschi, care era și medicul pacientei în reanimare, nu trebuia să-l pună să semneze nimic. 

Apoi, chiar dacă medicamentul nu ar fi fost în stoc, spitalul era obligat de CNAM să returneze toate cheltuielile pacienților care n-au fost asigurate de spital. 

Fiica Elenei cumpărase cutia de Remdesivir chiar de la o asistentă medicală din spital. E din același sat cu mama ei. Veronica a dorit totuși să-i protejeze numele, ca semn de mulțumire pentru că îi făcuse rost de medicament. 

Fiecare fiolă dintre cele două cu care a rămas Veronica după ce i-au fost administrate mamei în prima zi de reanimare are un număr inserat pe ea care arată lotul de medicamente din care face parte. 

HN3010002 este numărul lotului din care face parte cutia de Remdesivir cumpărată de Veronica.  

Problema este că în Republica Moldova nu există o bază de date a medicamentelor și articolelor parafarmaceutice (seringi, sisteme de perfuzii, mănuși). Asta ar permite să poți verifica, de exemplu, câte cutii de Remdesivir, soluții pentru perfuzii și seringi erau în fiecare dintre cele 64 de spitale din țară în ziua în care Veronica căuta să le cumpere. 

La începutul pandemiei, Ministerul Sănătății a solicitat spitalelor să raporteze săptămânal ce stocuri medicale au, confirmând că lipsa unui sistem informațional unic în sistemul de sănătate îngreunează gestionarea rapidă. 

Acest sistem unic informațional ar mai permite, de exemplu, să introduci seria de pe fiolele de Remdesivir cumpărate de Veronica pentru mama ei și să vezi în depozitele  căror spitale au fost livrate, la ce dată și în ce număr. 

Aceste sisteme informaționale, care urmăresc practic medicamentele, sunt esențiale în Uniunea Europeană. Ca să prevină falsificarea medicamentelor și punerea în pericol a sănătății cetățenilor săi, o directivă europeană a cerut încă în 2011 înființarea unor instituții în țările europene care să monitorizeze fiecare cutie de tratament în parte, nu doar loturile de medicamente. 

NIMENI NU MONITORIZEAZĂ
Ca să obții mai multe informații despre un anumit lot de medicamente livrate spitalului, trebuie să afli care este compania farmaceutică. Ca să găsești compania, trebuie să scrii la Centrul pentru achiziții publice centralizate în sănătate (CAPCS), principala instituție care organizează toate achizițiile publice în sănătate. 

Acest centru alege în urma licitației compania farmaceutică care va importa și livra medicamentele în spitale și o plătește din taxele și contribuțiile noastre pentru asigurarea medicală lunară. 

Compania farmaceutică care a livrat medicamentele din acest lot este Dita Estfarm.

Aceasta a confirmat că 30 de cutii de Remdesivir cu aceeași serie au fost livrate la Spitalul Raional Edineț în aprilie 2021, cu cinci luni înainte de internarea Elenei. 

„Se poate întâmpla ca aceeași serie să fie utilizată atât pentru livrarea la spital, cât și la livrarea în farmacii și atunci nu puteți să demonstrați de unde a fost preparatul luat”, specifică directoarea unei alte companii farmaceutice. 

Așa s-a întâmplat și aici. Din același lot de Remdesivir au mai fost livrate încă în opt spitale, 17 rețele de farmacii, o companie farmaceutică și către CAPCS. 

La câteva zile de la înmormântarea Elenei, am sunat la filialele farmaceutice din țară, ca să înțelegem dacă cutia de Remdesivir vândută Veronicăi nu a fost procurată înainte de asta dintr-o farmacie de o rudă a unui altui pacient care nu mai avea nevoie de medicament și i-a vândut-o asistentei medicale. 

Niciuna din rețelele farmaceutice nu mai avea în stoc Remdesivir deja de câteva săptămâni și nu știau când vor aduce din nou. Spitalele care aveau în stoc Remdesivir din același lot erau la distanțe prea mari ca să reușească să transporte medicamentul la Spitalul din Edineț, fapt care nici nu se practică, fiecare spital fiind obligat să asigure propriul stoc cu medicamente. Iar după o plângere la poliție și mai multe dispute dintre rudele Elenei și administrația spitalului, asistenta medicală a fost acasă la fiica Elenei și i-a returnat 1 500 de lei, atât cât plătise pe Remdesivir. 

În interviu, am întrebat-o pe Aliona Rusanovschi, directoarea adjunctă și medicul Elenei în reanimare, care le dăduse rudelor să semneze că vor să cumpere medicamentele, de ce nu i le-a administrat din stocul spitalului. 

În realitate, Elena a fost transferată în reanimare vineri dimineața, când farmacia spitalului era deschisă, potrivit fișei medicale a Elenei obținută de rudele ei din spital. 

Apoi, chiar dacă farmacia spitalului ar fi fost deja închisă, iar medicamentele lipseau în secție, starea pacienților și nevoia lor de medicamente se discută în fiecare dimineață la volanta medicilor. Atunci Aliona Rusanovschi, care monitorizează medicamentele din spital și ascultă de la șefii de secții despre starea fiecărui pacient, trebuia să indice ca medicamentele să fie eliberate din farmacie și administrate Elenei, explică procedura medicul internist Veronica Țugulschi. 

Rusanovschi susține în continuare că Elena a ajuns în reanimare în stare extrem de gravă și că era nevaccinată împotriva COVID-19:

„Deodată pacienta asta s-a văzut că nu are șanse ca să trăiască. Ei (rudele) veneau și ne amenințau că să-i punem și să-i făcem și noi n-am putut ca să le refuzăm. Ei au insistat, dar chiar cu amenințări, că ei vor să le aducă (medicamentele) și să le pună. Îi spun: «Mata ai tot dreptul să insiști să iei careva medicamente, dar eu îți spun că nu o să-i ajute că sora ta (…) nu mai are șanse, că nu mai are plămâni». Da ea o spus că: «Oricum noi vrem să luăm». La insistența lor le-au procurat”. 

Dar medicul trebuia să informeze rudele că medicamentul este în stoc, iar să nu le pună să semneze că îl cumpără din banii lor.

Altfel, dacă medicamentul nu era în stoc, spitalul trebuia să respecte dreptul la informarea pacientului. Aici obligația e clară. Spitalul trebuie să anunțe încă din prima zi de internare că nu dispune de tratamentul respectiv. În cazul Elenei nu s-a întâmplat asta. Rudele ei au fost informate abia după câteva zile. 

Avocatul Vasile Ciupercă, care a reprezentat și câștigat în instanță mai multe cazuri de malpraxis, ne explică procedura: „Ei trebuiau cumva să reacționeze ca să asigure în primul rând acordarea asistenței medicale și salvarea pacientului. După asta puteau să fie discuții dacă medicamentul este contra-cost sau nu”.

Deși în Republica Moldova încă nu există o lege a malpraxisului medical, care ar spune clar ce este o greșeală medicală și când tratamentul greșit sau neglijent al unui medic a înrăutățit starea de sănătate a pacientului, lucrătorii medicali și administrația spitalului pot fi trași la răspundere. 

Sunt mai mulți pași, potrivit avocatului. 

„În așa o situație noi putem să tragem la răspundere în baza art. 213 pentru încălcarea din neglijență a regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale care a cauzat vătămarea gravă a sănătății sau decesul”, mai precizează avocatul Vasile Ciupercă.   

Această faptă se pedepsește cu închisoarea până la trei ani. În plus, celui găsit vinovat îi poate fi restricționat dreptul să mai ocupe anumite funcții minim doi ani.

Dacă se demonstrează că acțiunile medicilor în mod intenționat au dus la înrăutățirea stării de sănătate a Elenei sau la deces, pot fi investigați în baza Codului Penal pentru vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății. Și pot fi pedepsiți cu închisoarea de la cinci la zece ani. 

În cazul în care dovezile obținute nu sunt sunt suficiente pentru pedeapsa penală, rudele Elenei pot să ceară concomitent ca medicii și administrația spitalului să fie trași la răspundere civilă. 

„Orice situație care a cauzat un prejudiciu și nu cade sub incidența Legii penale, poate cădea sub incidența Legii civile sub aspectul răspunderii civile delictuale. Unde iarăși trebuie să demonstrezi vinovăția personalului sau persoanei și legătura cauzală între prejudiciu cauzat și acțiunile sau inacțiunile medicului, pentru a putea să pretinzi despăgubiri materiale, morale de la persoana responsabilă”, constată avocatul.

CÂND ALEGI PACIENȚII
Când spitalele  nu asigură stocul suficient cu medicamente pentru toți pacienții, cum s-a întâmplat în pandemie, medicii spun că ajung să aleagă cui administrează tratamentul. 

O recunoaște și CNAM și administrația spitalului Edineț. Este și un articol din lege care reglementează asta.

„Dacă noi de exemplu aveam Covifor pentru 5 pacienți, dar erau 200 de pacienți?

Eu ce să-i spun? De unde să-ți pun și ție? Și pacienții cumpărau… Și doar nu-i pune nimeni cu de-a sila să cheltuie bani, așa-i ori nu? Ei toți cumpărau, dă-mi, fă-mi să fie bine. Și după asta începeau întrebările. Am avut câțiva de ăștia și am întors banii înapoi”, declară Anatolie Guțu, directorul spitalului din Edineț.

Potrivit normelor, asta e o încălcare a contractelor pentru că spitalele nu asigură stocurile cu medicamente, explică șefa secției de monitorizare CNAM, Diana Severin. 

Dar în cazurile extreme, cum a fost pandemia și numărul cererilor față de producătorii de medicamente a crescut odată cu numărul pacienților, uneori oferta nu făcea față cererii. În astfel de cazuri, mai explică Severin, se face consiliul medical care decide cui se administrează, adică pacienții care au cea mai mare șansă de a trăi:

„Asta nu trebuie să fie o decizie unilaterală că cineva anume este cumva cunoscut… Potrivit prevederilor contractului (dintre spitale și CNAM), toți (pacienții) sunt egali”. 

Dacă medicul poate demonstra că a respectat normele și protocoalele medicale și selectarea a fost obiectivă, neavând posibilitatea materială de a administra tratamentul Elenei și de a salva și acest pacient, el ar poate să fie eliberat de răspundere, spune avocatul Vasile Ciupercă:  

„Dar dacă chestia dată se face printr-o metodă netransparentă și neobiectivă și există concluzii că pacientul putea fi salvat și nu s-a reacționat prompt și potrivit protocoalelor medicale, atunci poate să fie o problemă pentru personalul medical”. 

Am întrebat-o pe medicul Aliona Rusanovschi dacă, în acest caz, Consiliul medical a decis să nu-i administreze Elenei Tocilizumab din stocul spitalului în ziua când rudele căutau să le cumpere. 

Ne-a răspuns astfel: „În fișa aceea Consiliu este scris din câte îmi aduc aminte…”. 

Consiliu Medical nu se adunase însă ca să decidă dacă-i administrează sau nu Tocilizumabul din stocul spitalului. Singura întrunire, confirmată printr-un act anexat în fișa medicală, a fost când i-au indicat să se administreze medicamentul cumpărat deja de rude. 

„Dacă, de ex, este reglementată procedura că membrii comisiei în caz de urgență medicală trebuie să se adune în maxim 24 de ore și să decidă ce fac cu pacientul și ei au neglijat această obligație și nu au făcut-o, pot fi cercetați în baza art. 329 din Codul Penal – neglijență în serviciu”, explică avocatul Ciupercă. 

În primul interviu, Anatolie Guțu, directorul Spitalului raional Edineț, ne-a spus că e pentru prima oară când se întâmplă ca medicamentele să fie în stoc, dar pacienții să fie nevoiți să le cumpere: „Cu părere de rău eu am aflat de cazul ăsta după deces”.

Am putut să documentăm cazul Elenei datorită dovezilor obținute cu insistență de rudele ei. Dar nu e nici pe departe singurul caz din spital, cum susține directorul Guțu.

CNAM a mers să verifice activitatea Spitalul din Edineț ultima dată în iunie 2021. A făcut asta după ce mai mulți pacienți s-au plâns că au fost nevoiți să cumpere medicamente. 

A descoperit atunci că stocul cu anticoagulante și antiagregante care previn formarea cheagurilor de sânge, inhibitorii care ajută la scăderea tensiunii arteriale, bronhodilatatoare care ușurează respirația, antipiretice care scad durerea și combat febra sau glucocorticosteroizi pentru prevenirea complicațiilor nu au fost suficiente pentru tratamentele pacienților. 

Asistentele superioare au recunoscut atunci că medicamentele lipsă au fost cumpărate de pacienți, arată raportul. 

CNAM a verificat în pandemie și stocurile altor spitale. 

La Spitalul raional din Comrat a găsit dovezi că pacienții au fost tratați cu Remdesivir, Tocilizumab și alte medicamente scumpe cumpărate de ei. Detalii, AICI.

La Glodeni, CNAM a constatat administrarea Tocilizumabului cumpărat de pacient. Detalii, AICI. La Sângerei pacienții din secția chirurgie generală și-au cumpărat Lidocaină. Detalii, AICI. 

În două cazuri pacienții și-au cumpărat singuri Heparina, Angioflux, Actovegin, Mildronat, Xarelto, Vancomicin și Ciprinol. 

Sunt doar câteva cazuri menționate în rapoartele lor de evaluare pe care ni le-a trimis CNAM. Directorul Spitalului Anatolie Guțu se arată suprins că se întâmplă asta și neagă că e o practică curentă:

„Nu se ajungeau periodic unele preparate, dar să cumpere tot pacientul nu a fost așa ceva. Majoritatea medicamentelor în orice caz se dau din spital”. 

În urma mai multor solicitări trimise la cele 32 de spitale raionale și municipale, unele au recunoscut lipsa mai multor medicamente în pandemie și au indicat stocurile limitate de Remdesivir și Tocilizumab, necesare pacienților gravi COVID. 

Cu toate problemele descoperite în spitale tot mai puțini pacienți ajung să depună plângere la CNAM și să-și ceară banii. 

În primii doi ani de pandemie, la CNAM s-au înregistrat 17 petiții de la pacienți pentru returnarea cheltuielilor pentru medicamentele și consumabilele pe care le-au cumpărat pe cont propriu în valoare de 40 de mii de lei. 

În 2021, patru plângeri cu cheltuieli de peste 26 de mii au venit de la pacienții internați la Edineț. Alte cinci persoane care au scris plângeri nu au mai prezentat dovezi pentru returnarea cheltuielilor. 

Dar în cazul Elenei nu era doar problema medicamentelor cumpărate, ci chiar tratamentul administrat. 

Liliana BOTNARIUC

Editare: Daniel BOJIN
Fact-checking: Dumitru BACIU
Ilustrație: Art of Alex Buretz

---

Acest material a fost realizat de RISE Moldova cu sprijinul National Endowment for Democracy în cadrul proiectului „Development and promotion of investigative journalism in local media”, implementat de RISE Moldova. Opiniile exprimate în această publicație aparţin în exclusivitate autorului şi nu reflectă neapărat poziţia National Endowment for Democracy. Instituțiile finanțatoare nu influențează în niciun fel subiectul şi conținutul materialelor publicate.

---

---

Preluarea articolelor de pe www.rise.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. În mod obligatoriu, trebuie citată sursa și autorul informației, iar în cazul portalurilor informaționale trebuie indicat și linkul direct la sursă. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui acord încheiat cu RISE Moldova. Materialele de pe platforma on-line www.rise.md sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe, inclusiv de Codul Deontologic al Jurnalistului din R. Moldova.

---

RISE LEAKS