Republica Moldova nu a aderat la sancțiunile occidentale împotriva Rusiei. Motivul: avem o societate și o economie vulnerabilă la astfel de poziționări, a argumentat din start ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Nicu Popescu.

Pe de altă parte, unele date oficiale arată că prezența capitalului rusesc în economia Republicii Moldova ar fi coborât la un nivel minuscul: mai mic chiar de un procent, deși anterior aceasta era una masivă.

În realitate, capitalul rusesc de stat și privat are în continuare o prezență majoră în economia Republicii Moldova, iar în anumite sectoare chiar deţine o poziţie dominantă, precum în cel gazier, energetic, petrolier, transport sau media. În plus, prezența capitalului rusesc în economia Republicii Moldova este mult mai importantă, dar foarte des aceasta nu este una directă, ci prin interpuşi sau companii din paradisuri fiscale.

RISE Moldova a efectuat o evaluare a acestei prezențe și a identificat patru întreprinderi din Moldova  afiliate unor corporații militare de stat din Rusia sancționate de comunitatea internațională pe fundalul invaziei ruse în Ucraina. Importanța lor a crescut semnificativ în contextului faptului că autoritățile de la Chișinău nu s-au raliat la sancțiunile occidentale împotriva Rusiei. 

Toate ele produc diverse piese mici care ar putea servi mașinăriei ruse de război, cum ar fi utilaje microelectronice sau elemente pentru motoarele avioanelor, inclusiv a celor de vânătoare MIG.

898 DE COMPANII CU CAPITAL RUSESC
Prima companie cu capital rusesc din Republica Moldova a fost înregistrată oficial acum 30 de ani, pe 8 martie 1992, la câteva zile de la declanșarea războiului de pe Nistru, cu denumirea – Societatea Științifică și de Implementare cu Răspundere Limitată „Prut”. Aceasta, însă, nu mai activează deja de un deceniu. La fel ca și alte companii.

Datele Agenției Servicii Publice (ASP) arată că, la începutul lunii martie 2022, în Registrul de stat al persoanelor juridice figurau 898 de companii la care asociaţi erau persoane fizice şi juridice din Federaţia Rusă.

Iar valoarea investiţiilor depuse în capitalul social de către persoanele şi companiile din Federaţia Rusă se ridica, la 1 martie 2022, la doar 1,06 miliarde de lei, aproximativ 55 de milioane de dolari.

În schimb investițiile reale sunt mult mai semnificative. Astfel, datele Băncii Naţionale relevă că, la finele anului 2020, stocul investițiilor directe din Rusia în economia națională (după principiul direcțional) era de peste 820 de milioane de dolari, sau aproape 20% din totalul investiţiilor străine directe în Republica Moldova.

În realitate, însă, numărul companiilor controlate de ruși și, respectiv, a investițiilor, este mai mare. Și asta pentru că datele oficiale de la Chișinău nu țin cont şi de faptul că o serie de întreprinderi, inclusiv din regiunea transnistreană, sunt deținute de corporații de stat sau private din Federația Rusă, iar multe companii cu proprietari din paradisuri fiscale au beneficiari finali din Rusia.

AFILIERI CU COMPLEXUL MILITAR
Ținând cont de contextul actual legat de invazia rusească în Ucraina și de sancțiunile impuse de statele occidentale Rusiei, RISE a căutat să identifice companii din Republica Moldova conectate la persoane și entități incluse în listele cu sancțiuni.

În primul rând e vorba de corporații de stat ce lucrează direct sau indirect pentru sectorul militar rusesc, dar și alte domenii apreciate drept strategice. Or, la momentul destrămării Uniunii Sovietice, Republica Moldova a moștenit câteva întreprinderi ce făceau parte din complexul industrial militar sovietic, producând de la sisteme acustice pentru submarine militare (Răut), la componente electronice (Mezon, Sigma) sau elemente pentru motoarele avioanelor militare și civile (ASPA, Topaz, Pribor).

Majoritatea acestora au supraviețuit cu greu tranziției, altele și-au schimbat profilul şi doar câteva mai funcționează și își continuă activitatea, inclusiv ca parte a unor corporații de stat din Rusia. Unele continuă să producă așa-numitele mărfuri strategice sau cu dublă destinație, adică inclusiv mărfuri cu destinație civilă, dar care pot fi folosite și în scopuri militare și paramilitare.

RISE Moldova a identificat câteva întreprinderi care sunt controlate, direct sau indirect, de corporații de stat din Rusia incluse în pachetele de sancțiuni impuse de UE, SUA, Australia, Marea Britanie, precum și alte țări.

.

TOPAZ DIN CHIȘINĂU

Cea mai la vedere este uzina Topaz, graţie amplasării în inima capitalei. Uzina și-a început activitatea în anul 1978, fiind specializată în producerea de mici de aparate de calcul și utilaje microelectronice pentru nevoile complexului militar-industrial sovietic. Până în 1991, a aparținut direct Ministerului Industriei Apărării al URSS.

După destrămarea URSS, în 1995, a devenit societate pe acţiuni cu un capital social de 25,5 milioane de lei. Circa 92,9% din acţiuni au rămas la stat, iar restul a ajuns la angajaţi şi la un fond de investiţii. Fără piaţă de desfacere şi fără contracte din Rusia, întreprinderea a ajuns într-o situaţie dificilă.

HOLDINGUL
În 1998, Topaz a fost inclusă în holdingul Conversiune, creat de Guvernul Ciubuc pentru „stabilizarea situaţiei financiar-economice a întreprinderilor din complexul radioelectronic al Republicii Moldova”. Crearea holdingului nu a adus, însă, prosperitate întreprinderilor, acesta fiind lichidat peste doi ani de Guvernul Braghiș.

Un raport al Curţii de Conturi din 2000, constata că, deşi în anul 1999, comparativ cu 1998, pierderile s-au micşorat de circa 25 de ori (203.500 de lei faţă de 5,09 milioane de lei), rezultatul financiar al Topaz în a fost negativ, iar întreprinderea se îngloda în datorii. Cauza principală – lipsa unui management adecvat.

În februarie 2002, Guvernul Tarlev a scos la privatizare, prin concurs investiţional, cota de 92,94% la Topaz, care a fost cumpărată de singurul participant – întreprinderea unitară de stat federală Salyut din Federaţia Rusă. Specializată în producţia de motoare pentru avioanele militare şi civile, Salyut făcea parte din Agenţia de Stat Avia şi Cosmică a Federaţiei  Ruse.

„NU AM REUŞIT”
Potrivit contractului semnat pe 15 iunie 2002, Salyut a achitat pentru pachetul de acţiuni suma de 950 de mii de dolari și se angaja să facă investiții de 4 milioane de dolari în decursul următorilor doi ani. Planul de investiţii nu va fi realizat, însă, în termenul stabilit. Cu toate acestea, nici contractul nu va fi reziliat.

De notat că președintele Consiliului de administrație la Topaz a fost o perioadă îndelungată  directorul general al Salyut, Yuri Eliseev, originar din raionul Slobozia, Republica Moldova. În iunie 2011, la adunarea generală a acţionarilor, Eliseev a declarat că, din 2002, Salyut nu a obţinut niciun profit din activitatea Topaz, susţinând că decizia de a participa la privatizare a fost luată după o întrevedere cu preşedintele Republicii Moldova de atunci, Vladimir Voronin.

„Noi am sperat să punem pe roate la Topaz producţie de înaltă tehnologie, dar nu am reuşit”, menţiona cu regret şeful de la Salyut. Tot el susţinea că la uzină a fost elaborată şi construită o mașină-unealtă de prelucrare chimică a metalelor, costul căreia era, însă, cât 10 utilaje de același tip de producţie germană.

După o serie de reorganizări, Salyut a fost lichidată la începutul anului 2019, activele ei fiind preluate în mare parte de Corporația Unită Producătoare de Motoare (ODK, Объединенная двигателестроительная корпорация) ce face parte din corporația rusă de stat Rostec.

PROPRIETARUL, ÎN LISTA SANCȚIUNILOR
În protocolul ședinței din 19 septembrie 2019 a comisiei mixte interguvernamentale moldo-ruse este specificat interesul ODK pentru livrarea de motoare pentru elicoptere în Moldova și deservirea lor ulterioară.

Specializată în fabricarea de motoare cu turboreacție și turbopropulsoare, ODK se află în prezent în lista companiilor contra cărora au fost impuse sancțiuni de SUA. La fel ca şi proprietarul ODK – corporaţia Rostec, aflată în lista sancțiunilor publicată de UE.

Datele ASP arată că Topaz avea la începutul acestui an două autorizații individuale de export al mărfurilor strategice (cu dublă destinație), care au expirat în iulie și august. ASP a precizat că nu deține informații despre eventuale livrări de mărfuri în Rusia. Detalii, AICI

În condițiile în care nu dispunem de codurile vamale exacte ale mărfurilor strategice (cu dublă destinație), Serviciul Vamal nu ne-a oferit informații despre eventualele exporturi în Rusia și alte state a acestor tipuri de produse. Detalii, AICI

De notat că, de exemplu, în 2011 circa 98% din comenzile executate de Topaz proveneau de la Salyut din Federația Rusă.

ȘI-A REDUS ACTIVITATEA
În ultimii ani, Topaz nu a reușit să aibă venituri majore, acestea oscilând între 50 și 60 de milioane de lei pe an. Iar invazia rusă în Ucraina a influențat și mai tare activitatea uzinei. Astfel, din februarie, Topaz și-a redus semnificativ activitatea de producere, ne-au spus reprezentanții întreprinderii, atunci când i-am întrebat de ce nu răspunde nimeni la solicitarea noastră de informații.

Administraţia uzinei a refuzat să discute referitor la impactul războiului şi a sancţiunilor asupra întreprinderii, iar într-un răspuns în scris venit la RISE după câteva luni de așteptare, ne zic doar că, în prezent, „lipsește necesitatea reflectării publice a activității întreprinderii”. Detalii, AICI

În prezent, managementul uzinei Topaz este exercitat de persoane originare sau conectate la regiunea transnistreană. Astfel, din iunie 2019, directorul general al uzinei este Inna Linnik, care, în anii 2014-2016, a fost viceministră şi prim-viceministră a dezvoltării economice în așa-zisul guvern al nerecunoscutei rmn. Dmitri Terzi, directorul comercial, a lucrat la diverse întreprinderi din regiunea transnistreană şi a candidat la funcţia de deputat în Sovietul local din Tiraspol.

.

PRIBOR DIN BENDER

ODK a moştenit de la Salyut şi drepturile asupra unei altei întreprinderi din Moldova: uzina Pribor din Bender, regiunea transnistreană, despre care, însă, informaţii sunt mai puţine.

Pribor produce instalații de pompare a gazelor, pompe rotative cu vortex și echipamente speciale nestandardizate și se consideră a fi prima întreprindere din regiunea transnistreană privatizată de o corporație de stat din Federația Rusă. Ea a fost cumpărată de Salyut în decembrie 2003, la un preț de 625 de mii de dolari.

BLOCAJE ÎN LIVRAREA PRODUCŢIEI
Uzina Pribor este menţionată și în protocoalele şedinţelor comisiei mixte moldo-ruse, precum cel din 5 februarie 2010.

„În ceea ce privește cooperarea în domeniul industriei și unele aspecte ale sferei militaro-industriale, Comisia a luat act de măsurile specifice adoptate de partea moldovenească pentru deblocarea operațiunilor de export/import efectuate de „Uzina Constructoare de Mașini” și Uzina „Pribor” din Bender către Federația Rusă a produselor cu dublă destinaţie, fabricate de aceste întreprinderi”, se menționa în protocol. În acest sens era invocat şi Acordul moldo-rus de cooperare industrială din 30 octombrie 1998.

Peste șase ani, în protocolul ședinței comisiei mixte moldo-ruse din noiembrie 2016 se menţiona că partea rusă a apelat la partea moldovenească cu privire la blocajele în livrarea producţiei uzinei Pribor, prin aeroportul din Chișinău, către Salyut din Rusia.

Datele publice relevă că în 2021 uzina Pribor a înregistrat venituri de 158 milioane de ruble (9,8 milioane dolari), în creștere cu peste o treime față de 2020, iar profit să constituie ceva mai mult de 5 milioane ruble (circa 300 de mii de dolari), în scădere de aproape trei ori față de 2020.

CERERE DE EXPORT ÎN RUSIA
În prezent, uzina Pribor nu deține autorizații individuale de export al mărfurilor strategice (cu dublă destinație). Dar, într-un răspuns oficial, ASP ne informează că, la începutul lunii martie 2022, adică la câteva săptămâni de la declanșarea invaziei ruse în Ucraina, întreprinderea a depus o cerere în vederea obținerii autorizației de export în Federația Rusă.

Cererea uzinei a fost examinată de Comisia interdepartamentală la 21 aprilie 2022, care a decis să prelungească, pe perioada Stării de Urgență în Republica Moldova, termenul de examinare a acesteia. Datele de pe platforma actpermisiv.gov.md arată că întreprinderea nu a obținut autorizația solicitată de la Comisia specializată. Or ultimele autorizații au fost emise în 2021 și au expirat la 31 decembrie 2021.

Încercările de a afla dacă întreprinderea funcționează și dacă livrează producție în Rusia nu au dat rezultate. La telefoanele din anticameră nu ne-a răspuns nimeni zile la rând, iar o doamna care a răspuns la numărul de mobil indicat pe site-ul uzinei a refuzat să ofere detalii, recomandându-ne să ne adresăm pe email sau în anticameră. Am trimis o solicitare pe adresa electronică, dar până la publicare nu am primit un răspuns.

.

UZINA PRODUCĂTOARE DE MAȘINI DIN BENDER

O altă întreprindere din regiunea transnistreană conectată la complexul militar din Rusia este Uzina producătoare de mașini din Bender (Российское предприятие «Бендерский машиностроительный завод»). Ea produce diverse componente mici, la comanda unor companii din Rusia.

În octombrie 2006, uzina a fost cumpărată de compania rusă Aviamzkomplekt, care a achitat 800 de mii de dolari, s-a angajat să achite datoriile de 1,5 milioane dolari ale întreprinderii și să facă investiții de circa 4 milioane de dolari.

PARTENER CU CORPORAȚIA RACHETE TACTICE
Aviamzkomplekt este specializată în construcția de componente pentru aparate de zbor, inclusiv în cosmos, și este parteneră în câteva proiecte cu corporația Rachete Tactice din Rusia.  În 2017, la o aniversare a corporației, a participat și liderul regiunii separatiste Vadim Krasnoseliski, împreună cu directorul uzinei din Bender, Victor Grigoriev.

Cu rachete X-22 și X-59 produse de întreprinderile ce fac parte din această corporație a fost distrus, de exemplu, podul de la Zatoka din regiunea Odesa.

În extrasele obținute din baza de date SPARK – un registru al companiilor din Rusia și alte state deținut de agenția Interfax, nu este specificat, însă, dacă Uzina producătoare de mașini din Bender este deținută şi în prezent de Aviamzkomplekt.

Informaţiile despre activitatea acestor întreprinderi sunt sumare, iar pagina web este nefuncțională de câțiva ani. La întrebarea dacă uzina funcționează, o doamnă ne-a răspuns sec în rusă: „Este o întreprindere cu regim special! … Căutați în Google ce înseamna aceasta!” Totodată, nu am obținut nicio reacție oficială la solicitarea de informație expediată conducerii întreprinderii.

Dar faptul că activitatea uzinei din Bender are conexiune cu complexul militar rusesc este confirmat și de reacția la acțiunile autoritățile din Republica Moldova de a pune sub control strict livrările din regiunea separatistă a produselor cu dublă destinație.

De exemplu, în iunie 2007, reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe de la Moscova, Nikolai Fomin, solicita conducerii de la Chișinău deblocarea livrărilor în Rusia a producției uzinei din Bender. Potrivit administrației uzinei, producția trecuse deja procedurile de acceptare de către structurile militare ale Rusiei. Abia în 2010, se va anunța că chestiunea livrărilor mărfurilor strategice (cu dublă destinație) în Rusia, inclusiv de la această întreprindere, a fost soluționată.

În prezent, uzina dispune de două autorizații individuale de export a mărfurilor strategice (cu dublă destinație) în Federația Rusă, valabile până la 31 decembrie 2022.

Datele publice din regiunea transnistreană arată că, în 2021, Uzina producătoare de mașini din Bender a avut venituri de circa 181 milioane de aşa-zise ruble transnistrene (circa 11 milioane de dolari) şi un profit de 68 milioane (circa 4,2 milioane dolari).

.

ASPA DIN ORHEI

O altă întreprindere afiliată unor corporații cu profil militar din Rusia este Uzina Constructoare de Mașini ASPA din Orhei. Până la finele lunii mai 2022, aceasta a deținut autorizarea necesară pentru exportul mărfurilor strategice (cu dublă destinație).

După cum scrie într-o broșură publicată de ASPA, întreprinderea și-a început activitatea în anul 1972, fiind specializată în fabricarea pieselor și subansamblelor pentru întreprinderea „Krasnîi Octeabri” – unul dintre liderii mondiali în domeniul fabricării motoarelor pentru avioanele de vânătoare MIG. În prezent, „Krasnîi Octeabri” are denumirea Uzina Constructoare de Mașini din Moscova „V. V. Cernîșev” și, la fel ca și Topaz și Pribor, face parte din ODK.

În perioada anilor 1972–1991, pe lângă piese pentru motoarele avioanelor MIG, ASPA se ocupa și de producția sculelor așchietoare pentru prelucrarea metalului, echipamentului tehnologic și instrumentelor de măsurat, precum și diferite produse de larg consum.

CONEXIUNEA CU SALYUT
În anul 1995, întreprinderea a fost transformată în societate pe acțiuni, ajungând sub controlul fondurilor de investiții. În 2003, însă, principalul acționar, CF Codru SA, a fost exclus din capital, după ce Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a depistat o serie de nereguli.

În consecință, în 2004, patru firme afiliate lui Yuri Eliseev, directorul general al Salyut în acea perioadă, au ajuns să dețină circa 80,6% din capitalul ASPA. Conexiunea cu grupul Salyut este demonstrată și de faptul că, în anii 2002-2003, de exemplu, peste 90% din vânzările ASPA erau către compania rusă.

Peste 10 ani, situația se modifică puțin. În 2012, conducerea ASPA raporta că 53,5% din producție a fost livrată grupului Salyut, 22,4% – uzinei AGAT din Gavrilov-Iam, 13,4% – uzinei din Naro-Fominsk, toate din Rusia. Iar aproximativ 10% din producție a fost exportată în Germania.

Menționăm că, potrivit datelor ASP, la adunarea acționarilor ASPA de anul trecut, Yuri Eliseev a fost ales de membru al Consiliului de Administrație. Totodată, el este, din 2016, și director al uzinei AGAT din Rusia.

„LA MOMENT NU MAI LIVRĂM”
Gheorghe Smochină, administrator al ASPA din 2018, spune că întreprinderea nu a livrat în acest an producție în Rusia, ca urmare a războiului și a restricțiilor: „Am livrat cât au fost anii buni. La moment nu mai livrăm…”.

Fiind întrebat despre mărfurile cu dublă destinație, inclusiv detalii pentru avioanele MIG, el a declarat că aceasta erau produse pe timpul fostului administrator, iar acum autoritățile nu mai oferă autorizații pentru ele.

Într-un răspuns pentru RISE Moldova din iulie 2022, ASP preciza că, de la 24 februarie 2022, nu a eliberat nicio autorizație individuală de export a mărfurilor strategice (cu dublă destinație) în Federația Rusă.

Ion PREAȘCA

Editare: Nicolae CUȘCHEVICI
Fact-checking: Dumitru BACIU
Grafică: Roman FILIPPOV

---

Articol publicat în cadrul proiectului „Investigative journalists and legal professionals against kleptocracy and human rights abuses”, susținut de un grant de la Fundația pentru o Societate Deschisă (Open Society Foundations) în cooperare cu Programul Eurasia al Fundațiilor pentru o Societate Deschisă. Opiniile exprimate în cadrul proiectului aparțin autorilor acestuia și nu corespund neapărat celor ale Fundației pentru o Societate Deschisă.

---

Preluarea articolelor de pe www.rise.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. În mod obligatoriu, trebuie citată sursa și autorul informației, iar în cazul portalurilor informaționale trebuie indicat și linkul direct la sursă. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui acord încheiat cu RISE Moldova. Materialele de pe platforma on-line www.rise.md sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe, inclusiv de Codul Deontologic al Jurnalistului din R. Moldova.

---

RISE LEAKS