Un contract semnat cu Ministerul Culturii a fost folosit în repetate rânduri de către Mitropolia Moldovei, subordonată Patriarhiei de la Moscova, pentru a ține sub presiune cam o treime din preoții pe care îi are în subordine. Inclusiv a celor care de curând s-au decis totuși să părăsească Mitropolia Moldovei pentru Mitropolia Basarabiei, subordonată Patriarhiei de la București.

Documentul respectiv, originalul căruia deja a fost pierdut, prevede dreptul de gestiune a circa 650 de biserici cu statut de monument istoric și a fost precedat de o hotărâre de Guvern adoptată în pripă de guvernarea comuniștilor. Totul cu scopul de a fortifica influența Mitropoliei Moldovei, ca structură de cult centrală.

În paralel, contractul a dat naștere unui proces de judecată intentat de Mitropolia Basarabiei care durează de 15 ani. În tot acest timp, aproape 50 de judecători s-au expus pe marginea lui, iar dosarul a ajuns de cinci ori la Curtea Supremă de Justiție și de fiecare dată a fost trimis la rejudecare.

RISE Moldova publică contractul discordiei și arată cum autoritățile au pregătit terenul pentru semnarea lui.

EXODUL
În decembrie 2023, preotul Maxim Melinte din satul Ghidighici, municipiul Chișinău, anunță trecerea oficială la Mitropolia Basarabiei. „De acum încolo, suntem parte a familiei mari – Biserica Ortodoxă Română”, declară el de pe amvonul Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului” din localitate.

Reacția Mitropoliei Moldovei, structură subordonată Patriarhiei de la Moscova și pe care tocmai o părăsise, nu se lasă așteptată. A doua zi, mitropolitul Vladimir emite un decret prin care preotul este „oprit de a oficia cele sfinte”, „având în vedere părăsirea samavolnică” și „nesupunerea față de autoritățile bisericești ierarhic-superioare”. Iar peste câteva luni, lucrurile se mută în sala de judecată, la care mitropolia apelează în încercarea de a prelua „dreptul de folosință asupra clădirii bisericii” din Ghidighici.

De la invazia rusă în Ucraina, preoți de la cel puțin 19 biserici au fost sancționați pentru „părăsirea samavolnică” a Mitropoliei Moldovei. Datele reies din decretele publicate pe site-ul instituției. În mare parte e vorba de preoți care au decis să treacă la Mitropolia Basarabiei. Motivul invocat mai în toate cazurile de cei plecați a fost, cel puțin declarativ, nedorința a fi afiliați Patriarhiei de la Moscova, structură care susține și chiar justifică războiul Kremlinului împotriva Ucrainei. Însă acesta nu este singurul lucru în comun pe care îl au majoritatea preoților care și-au anunțat plecarea din cadrul Mitropoliei Moldovei.

Cei mai mulți dintre ei, inclusiv preotul din Ghidighici, își desfășoară activitatea în cadrul unor biserici care au statut de monument istoric de importanță națională. Iar proprietarul acestor biserici este nimeni altul decât statul Republica Moldova. Doar că, în urma unui traseu predefinit, autoritățile i-au cedat Mitropoliei Moldovei dreptul de a le gestiona pe un termen nelimitat, ajutând-o, astfel, să devină cel mai numeros și, respectiv, influent cult religios.

MOȘTENIREA
Republica Moldova a ajuns proprietară de biserici și mănăstiri prin moștenire. Sechestrate încă în perioada sovietică și folosite cu diverse destinații, ulterior, sub paravanul protecției lor în calitate de monumente istorice, mai multe construcții religioase au devenit „patrimoniu inalienabil al întregului popor” și au trecut în proprietatea statului.

Deja după 1991, odată cu obținerea independenței, noul stat a preluat dreptul de proprietate, precum și obligația de a proteja sute de biserici, mănăstiri și schituri, ca elemente ale patrimoniului naţional incluse în Registrul monumentelor ocrotite de stat, devenind, în principiu, unul dintre cei mai importanți jucători pe piața imobiliară a construcțiilor de cult.

Printre ele se numără Catedrala „Naşterea Domnului” din Chișinău, în care oficiază slujbe Vladimir, mitropolitul Moldovei, precum și Catedrala „Sf. Mucenic Teodor Tiron” și Biserica „Sf. Teodora de la Sihla”, dar și arhicunoscutele Mănăstiri Japca, Hîncu, Curchi, Căpriana sau Saharna.

Însă autoritățile au cedat Mitropoliei Moldovei dreptul de gestiune a sute de construcții religioase pe care le are în proprietate oarecum forțate de împrejurări. Mai exact, de frica Mitropoliei Basarabiei, subordonată Patriarhiei de la București, despre care a susținut ani la rândul că „nu reprezintă un cult în sensul legii, ci este un grup schismatic al Mitropoliei Moldovei” și că recunoaşterea ei va „duce automat la dispariţia Mitropoliei Moldovei”.

GENEZA
Lucrurile la Chișinău au început să se precipite în vara lui 2001, când Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pus pe rol cererea Mitropoliei Basarabiei împotriva Moldovei, ca urmare a refuzurilor repetate de a o înregistra. Pentru început, la 26 septembrie 2001, Guvernul Tarlev aprobă completarea unui articol din Statutul Mitropoliei Moldovei (completare pe care, ulterior, același Guvern Tarlev se va vedea nevoit să o anuleze). Astfel, Mitropoliei Moldovei i se mai atribuie (temporar) și calificativul de „succesoarea de drept […] a Mitropoliei Basarabiei”. Este vorba de o structură religioasă care a activat pe teritoriul Republicii Moldova în perioada României Mari, fiind subordonată Patriarhiei de la București.

La nici trei luni de la decizia Guvernului Tarlev, CtEDO condamnă Moldova și, în rezultat, autoritățile sunt obligate să accepte înregistrarea Mitropoliei Basarabiei. Dar Chișinăul cere rejudecarea cazului, în felul acesta obținând trei luni și jumătate până când decizia judecătorilor de la Strasbourg să devină definitivă. Între timp, Guvernul plămădește o nouă hotărâre.

La 31 ianuarie 2003, Valerian Cristea, la acel moment viceprim-ministru, roagă un șir de instituții să urgenteze definitivarea unui proiect de hotărâre. Denumirea lui trădează fără sinchiseală că e o hotărâre cu dedicație: „Cu privire la edificiile și locașurile de cult ale Mitropoliei Moldovei”.

La 29 martie 2002, la două zile de când decizia CtEDO în cauza Mitropoliei Basarabiei contra Moldovei a devenit definitivă (dar pe care autoritățile o vor înregistra oficial abia la 30 iulie 2002, ca urmare a unei rezoluții a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei), Cristea scrie din nou. De data asta, roagă Departamentul Privatizării să urgenteze „prezentarea hotărârii de Guvern”.

Șeful departamentului îi răspunde peste două săptămâni. Invocă timp suplimentar pentru obținerea unor avize și solicită extinderea termenului de prezentare până la 10 mai. Dar autoritățile nu reușesc să se încadreze nici în noul termen, noul proiect – din denumirea căruia deja dispăruse dedicația „ale Mitropoliei Moldovei” – fiind expediat Guvernului Tarlev la 17 mai. Iar aproape o lună mai târziu, executivul adoptă Hotărârea cu privire la edificiile şi locaşurile de cult.

Din 2015, Valerian Cristea este viceprimar al municipiului Orhei. Am vrut să discutăm cu el despre motivele care urgentau elaborarea hotărârii respective de Guvern, dar nu am reușit să luăm legătura la telefon. Respectiv, am mers direct la primărie, unde am fost rugați să așteptăm la ușa anticamerei. Însă, după ce am transmis subiectul discuției, peste câteva minute am fost anunțați că acesta deja este plecat.

PACTUL
Noua hotărâre de Guvern nu sugera nicio dedicație pentru Mitropolia Moldovei și prevedea clar: „Parohiile sau comunităţile religioase, care funcţionează în edificiile de cult cu statut de monumente ocrotite de stat (specificate în anexă), vor perfecta în mod obligatoriu cu Ministerul Culturii actele de folosinţă gratuită a acestor edificii”. În termeni uzuali, prevederea însemna că orice comunitate religioasă locală care activa într-una din cele circa 650 de biserici listate în hotărâre putea să semneze un contract de gestiune direct cu Ministerul Culturii, indiferent de mitropolia la care era afiliată.

Dar această fereastră a stat deschisă doar jumătate de an. În ultima zi a anului 2002, Guvernul Tarlev modifică prevederea. Astfel, parohiile și comunităţile religioase sunt scoase din ecuație, locul lor fiind luat de „organele ierarhic superioare ale cultelor religioase”. Adică de mitropolie.

Cine a cerut această modificare și cum a fost ea justificată, rămâne o enigmă. „Documente aferente” hotărârii prin care modificarea respectivă a fost introdusă „nu au fost identificate în arhiva Cancelariei de Stat”, ne-au anunțat reprezentanții Guvernului.

Totuși acțiunile ulterioare ale autorităților de atunci ne arată că dedicația inițială de fapt nu dispăruse nicăieri. În prima sâmbătă din noul an, adică peste doar trei zile de când parohiilor li s-a luat dreptul de a prelua direct în folosință bisericile cu statut de monument istoric, Veaceslav Madan, ministrul Culturii, se întâlnește cu mitropolitul Vladimir. Cei doi semnează un „Contract de colaborare privind protecția și utilizarea monumentelor ecleziastice de istorie și cultură”, prin care Ministerul Culturii „acceptă, folosirea […] de către [..] parohiile Mitropoliei Moldovei, a edificiilor ecleziastice cu statut de monument protejat”. 

Semnarea contractului este justificată simplu: „în scopul urgentării executării Нotărârei Guvernului Republicii Moldova nr. 740 din 11 iulie 2002 și a modificărilor ei din 25.12.2002”. Pe lângă micile greșeli tehnice și gramaticale din contractul de o pagină și jumătate, această expresie sugerează cel mai clar că transmiterea bisericilor cu statut de monument istoric în gestiunea Mitropoliei Moldovei s-a făcut sub presiunea timpului. Or, hotărârea de Guvern la care se face referire e din iunie, și nu din iulie, iar modificarea ei a fost făcută nu la 25 decembrie, cum scrie în contract, ci o săptămână mai târziu, pe 31 decembrie.

„Eram ministru. Până la asta, cred că au lucrat juriști, au lucrat toți, nu eu l-am făcut”, presupune acum Veaceslav Madan, pe motiv că nu-și mai aduce aminte condițiile în care a ajuns să semneze acel contract. „Atunci nu era bătălia asta […] între Mitropolia Moldovei, Mitropolia Basarabiei. Atunci era o mitropolie, așa că aici nu-i vorba de corupție sau de altceva (de fapt, la momentul semnării contractului, Mitropolia Basarabiei era înregistrată oficial deja de cinci luni – n.r.). Cred că a cerut mitropolia să se facă dreptate, în sensul că, ce-i a Cezarului e a Cezarului, ce-i a Domnului e a Domnului. Eu cred că de aici vine, nu de la altceva”, mai spune fostul ministru al Culturii.

Astfel, Mitropolia Moldovei a devenit gestionara de jure a circa 650 de biserici cu statut de monument istoric, ceea ce, raportat la datele din 2010, reprezenta pur statistic peste jumătate din numărul total de lăcașuri din componența sa.

În timp, originalul contractului a fost pierdut atât de Mitropolia Moldovei, cât și de Ministerul Culturii, acum el circulând doar sub formă de copii.

---

---

TURNUL BABEL
Contractul de colaborare cu Ministerul Culturii reprezintă pentru Mitropolia Moldovei un adevărat as cu care preoții „sunt șantajați”, consideră Iulian Rusanovschi, avocatul mai multor biserici care și-au anunțat aderarea la Mitropolia Basarabiei, inclusiv a parohiei din Ghidighici.

„Părintele Maxim Melinte de la Ghidighici tot are biserică cu statut de monument istoric. La cadastru este înregistrată doar parohia lui, fără sintagma – Mitropolia Moldovei. Dar Mitropolia Moldovei consideră că [ea] a primit biserica în folosință, în baza contractului de 2003, și l-a dat în judecată să-l evacueze. Și nu numai pe el. […] Tensiunea și presiunea pe care ei o aplică față de preoți este un element psihologic prin care îi determină pe alții să renunță la ideea lor de a trece în Mitropolia Basarabiei”, explică avocatul.

La rândul său, Gheorghe Botezatu, avocatul Mitropoliei Moldovei, spune că acest contract „nu are nicio relevanță față de situația cu Ghidighici”. Potrivit acestuia, cererea de evacuare a preotului din biserica din Ghidighici se bazează pe hotărârea de Guvern din 1993 prin care a fost adoptat statutul mitropoliei (în primii ani de independență, Guvernul era responsabil de aprobarea statutelor cultelor religioase – n.r.). „În actul menționat (în statut – n.r.) este indicat că ceea ce posedă și folosesc comunitățile religioase, folosesc din numele cultului. Respectiv, în caz că careva din comunități ies din subordine, drepturile [lor] trec la organizația de cult”, explică Botezatu.

Doar că, în mai multe procese de judecată pe care le-a intentat de-a lungul anilor împotriva unor preoți, Mitropolia Moldovei a indicat anume contractul de colaborare cu Ministerul Culturii în încercarea de a prelua controlul asupra unor biserici cu statut de monument istoric.

Pe de altă parte, Iulian Rusanovschi, avocatul Mitropoliei Basarabiei, crede că problema nu constă într-un anume caz, ci în tactica adoptată de Mitropolia Moldovei. „Dacă ei o să reușească să ia o biserică înapoi, impactul psihologic o să fie foarte mare. Eu cunosc cel puțin 10 preoți care vor să vină în Mitropolia Basarabiei, dar se tem că o să piardă bisericile”, afirmă avocatul.

SPOLIEREA
Pe lângă faptul că a ajutat Mitropolia Moldovei să-și exercite controlul asupra bisericilor cu statut de monument istoric, contractul respectiv i-a mai transmis și dreptul de gestiune a 27 de biserici care, în realitate, deja erau parte a Mitropoliei Basarabiei. Printre ele se numără și Biserica „Sf. Nicolae” din centrul orașului Fălești, lăcaș care a devenit parte a Mitropoliei Basarabiei încă în primii ani de independență. Cu toate acestea, la o lună de când a semnat contractul cu Ministerul Culturii, Mitropolia Moldovei oricum și-a înregistrat la Cadastru dreptul de gestiune a acestei biserici.

„Nu știu cine a pus-o”, reacționează Gheorghe Eșanu, parohul Bisericii „Sf. Nicolae”. „Biserica e a Patriarhiei Române, e biserică română, dar cadastral, ce au făcut ei, asta au făcut cu ochii închiși, fără să vorbească cu mine”, susține preotul.

Iar în unele cazuri Mitropolia Moldovei a reușit chiar să-și înregistreze dreptul de proprietate a unor biserici cu statut de monument istoric de importanță națională, cum e cazul Bisericii „Sf. Gheorghe” din satul Camencea, raionul Orhei. Confuzie pare să fi creat faptul că lăcașul respectiv nu se regăsește printre cele circa 650 de biserici listate în Hotărârea din 2002 cu privire la edificiile şi locaşurile de cult, iar în Registrul monumentelor ocrotite de stat, în care biserica este datată cu anul 1830, denumirea localității este ortografiată greșit – Camenca, și nu Camencea.

Datele cadastrale arată că Mitropolia Moldovei a devenit proprietara bisericii din Camencea încă în 2002. „Atâta timp cât […] ea (biserica – n.r.) a fost înregistrată în proprietatea Mitropoliei Moldovei, înseamnă că statul nostru a confirmat că ea nu-i inclusă nici în hotărârea Guvernului din 2002, nici în Registrul monumentelor nu corespunde cu poziția menționată de Dvs., a clădirii din 1830”, consideră Gheorghe Botezatu, avocatul mitropoliei.

Respectiv, după ce, în primăvara lui 2024, preotul Andrei Popa a decis să treacă la Mitropolia Basarabiei, Mitropolia Moldovei l-a „oprit de a oficia cele sfinte” și a numit un înlocuitor.

„Trece preotul de la o mitropolie la alta, că legea îi permite”, rezumează desfășurarea lucrurilor Iulian Rusanovschi, avocatul parohiei din Camencea. „Și vine Mitropolia Moldovei cu poliția, cu lăcătușul, cu executorul judecătoresc și cu extrasul cadastral: «Auziți, noi suntem stăpânii aici. Voi duceți-vă la mitropolie, unde v-ați pornit, dar biserica eliberați-o. Asta e biserica noastră».”

Însă cum preotul a refuzat să cedeze biserica, mitropolia a mers în instanță și a cerut „înlăturarea impedimentelor în posesia și folosința clădirii bisericii”. Pe contrasens, și parohia din Camencea a mers în instanță și a contestat dreptul de proprietate a Mitropoliei Moldovei asupra bisericii cu statut de monument istoric. „Ăsta e abuz evident. Au trecut mitropolia ca proprietari, desproprietărind statul”, consideră Rusanovschi.

Ministerul Culturii cunoaște despre astfel de cazuri și spune că lucrează la acest aspect. „Lista respectivă (cu biserici protejate de stat înscrise ca proprietate privată – n.r.), noi încercăm să o acumulăm și să avem o strategie de a rectifica înscrisurile în Registrul bunurilor imobile”, ne asigură Vasile Secrieru, consultant juridic la minister.

JUDECĂTORII
În toamna lui 2008, spre finalul mandatului guvernării comuniștilor, Artur Cozma, noul ministru al Culturii, mai semnează un contract care vizează construcțiile de cult cu statut de monument istoric. De data aceasta, făcând referire la aceeași hotărâre de Guvern din 2002, mai transmite oficial în folosința Mitropoliei Moldovei și 21 de mănăstiri, pe un termen de 50 de ani.

Aflând de existența contractelor, Mitropolia Basarabiei cere explicații de la Ministerul Culturii, dar este ignorată, chiar și după ce obține o decizie de judecată definitivă. Ulterior, cere în instanță anularea contractelor, pornind astfel un proces a cărui finalitate este tărăgănată de aproape 15 ani.

În tot acest timp, dosarul a trecut prin mâinile a aproape 50 de judecători și a ajuns de cinci ori la Curtea Supremă de Justiție (CSJ), dar de fiecare dată a fost trimis la rejudecare.

„Asta denotă părtinire”, consideră avocatul Iulian Rusanovschi. „Pe deoparte, ei nu au altă soluție legală decât să-l anuleze, fiindcă, dacă nu-l anulează, este un nou precedent CEDO și statul Republica Moldova o să-l piardă sută la sută. […] Pe de altă parte, sunt niște presiuni – ele nu pot fi demonstrate, dar ele pot fi deduse – exercitate asupra instanțelor de judecată, ca să nu soluționeze acest dosar și să permită Mitropoliei Moldovei să-și mențină poziția dominantă față de preoți și față de enoriași. Asta este singura explicație”, punctează Rusanovschi.

---

---

În schimb avocatul Mitropoliei Moldovei pune tergiversarea pe seama mai multor nereguli pe care le-ar fi admis de-a lungul procesului atât de reprezentanții Mitropoliei Basarabiei – „Dintr-o parte, nici să le respingă cu totul cererile nu pot, dar, din altă parte, nici să le admită integral nu pot, pentru că sunt prea mult încălcări”, cât și a instanței de judecată – „Un judecător nu poate să examineze o cauză mai mult de o dată. Nicicum. Dar acolo, pe situație, același judecător, din curtea de apel, a treia oară a participat în complet”. Astfel, s-a ajuns la situația că instanța „ia o hotărâre, în favoarea Mitropoliei Basarabiei, de exemplu, dar pe urmă, în recurs, se anulează, pentru că sunt prea mult încălcări, și iar se repetă”, explică Gheorghe Botezatu.

Prin ultima decizie din acest caz, pronunțată în 2023 de Curtea de Apel Chișinău, ambele contracte semnate de Ministerul Culturii cu Mitropolia Moldovei – cel de colaborare din 2003 și cel de transmitere în folosință a mănăstirilor din 2008 – au fost anulate. Doar că dosarul ajunge din nou la CSJ, deja pentru a șasea oară, unde examinarea lui este amânată de patru ori. Așa că abia pe 31 martie 2025, judecătorii de la instanța supremă au apucat să se întrunească în ședință și să facă ultimele precizări, urmând să anunțe decizia prin plasarea ei „pe pagina web a CSJ”.

ÎNTOARCEREA
Sergiu Prodan, actualul ministru al Culturii, ajunge la concluzia că cele două contracte semnate de predecesorii săi „nu asigură protejarea suficientă a patrimoniului național”.

„S-a căutat calea cea mai ușoară și cea mai rapidă, în baza unui singur contract semnat să se transmită sute de biserici, zeci de mănăstiri, într-o gestiune, fără a avea control și fără a înțelege valoarea adevărată, responsabilitatea pentru protejarea patrimoniului, funcții care, de fapt, trebuia să le exercite Ministerul Culturii”, constată Prodan.

Respectiv, actualele autorități au decis să schimbe macazul. „Noi soluționarea o vedem în fiecare comunitate aparte, fără a merge cu tavalucu”, explică ministrul, pentru că „preoții se pot schimba în biserică, [dar] comunitatea nu se schimbă, biserica nu pleacă din acea comunitate”.

„Și această comunitate de enoriași să aibă în gestiunea sa monumentul istoric, cu responsabilitățile de conservare, de păstrare, de îngrijire. Totul să fie foarte clar, ce au voie să facă, ce n-au voie să facă. […] Asta, de fapt, e calea pe care trebuie să mergem”, consideră ministrul Prodan.

Iar acest lucru înseamnă că autoritățile revin în principiu la formula pe care hotărârea de Guvern de acum 23 de ani a prevăzut-o în varianta sa inițială: ca parohiile sau comunităţile religioase să fie cele care încheie cu Ministerul Culturii actele de folosinţă gratuită a edificiilor de cult cu statut de monumente ocrotite de stat. De altfel, această prevedere a fost introdusă atunci anume la propunerea Ministerului Culturii, dar pe care Guvernul Tarlev a modificat-o peste jumătate de an, făcând astfel posibilă apariția celor două contracte încheiate cu Mitropolia Moldovei.

Am încercat să discutăm și cu Mitropolia Moldovei la acest subiect, dar am nimerit într-un ping-pong. Vadim Cheibaș, secretarul mitropoliei, ne-a sugerat să apelăm la Ioan Moșneguțu, purtătorul de cuvânt al instituției. „În mod superficial cunosc acest subiect, pentru că nu am tangență cu această tematică”, ne-a declarat Ioan Moșneguțu, sugerându-ne să apelăm totuși la secretarul mitropoliei.

Respectiv, am revenit la Vadim Cheibaș. „Înțelegi, și pe mine subiectul ăsta un pic mă depășește. Nu sunt pregătit pentru ca să vă răspund acum. […] Nu știu, poate vă limitați la informația care o dețineți deja”, ne-a sugerat acesta.

În cele din urmă, ne-a direcționat din nou la purtătorul de cuvânt al instituției. „Nu căutați în altă parte oameni care nu sunt abilitați [să comenteze]. Și, chiar dacă ar vrea cumva să comenteze, nu este binecuvântare pentru acest subiect”, ne-a atenționat secretarul mitropoliei.

EPISTOLA
Pe fundalul invaziei ruse în Ucraina, a exodului preoților, precum și a avansării procesului de judecată intentat de Mitropolia Basarabiei, frica de acum 25 de ani – de dispariție a Mitropoliei Moldovei – a reînviat. Ea reiese dintr-o scrisoare expediată în toamna lui 2023 de mitropolitul Vladimir patriarhului de la Moscova, în care acesta expune un șir întreg de nemulțumiri.

În acea scrisoare, mitropolitul remarcă riscul de „dispariție de pe scena religioasă și socială a țării” a Mitropoliei Moldovei, ca urmare a afilierii cu Biserica Ortodoxă Rusă, percepută „în societatea moldovenească ca un avanpost al Kremlinului”. Totodată, practic acuză Biserica rusă de implicare în treburile interne ale mitropoliei, precum și invocă „dorință din ce în ce mai persistentă a Patriarhiei Moscovei de a absorbi Mitropolia Moldovei în așa-zisa «Lumea Rusă»”.

Însă, când două luni mai târziu, un grup de preoți din Chișinău au sugerat aderarea in corpore la Patriarhia de la București, Mitropolia Moldovei a decis să-și păstreze afilierea la Biserica Ortodoxă Rusă. Iar mitropolitul Vladimir a continuat să meargă la Moscova și să participe la ședințele Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse.

Totuși afirmațiile mitropolitului din scrisoarea adresată patriarhului Kiril nu sunt tocmai fără substrat. Odată cu venirea lui Vladimir Putin la cârma Rusiei, Biserica Ortodoxă Rusă a început să fie văzută tot mai clar ca un instrument de influență al Kremlinului. Și nu doar în țările din regiune, dar chiar și pe continentul african. Percepția a fost cimentată și mai mult de susținerea deschisă pe care Patriarhia de la Moscova a manifestat-o față de invazia rusă în Ucraina, fapt pentru care patriarhul Kiril a fost inclus în lista de sancțiuni a mai multor țări. Iar cazul Ucrainei, țară în care Kremlinul „și-a perfecționat tactica de a angaja biserica în campaniile rusești”, arată până unde poate ajunge ramificațiile ortodoxiei ruse.

În toamna lui 2023, la mai puțin de doi ani de la invazia rusă, Serviciul de Securitate de la Kiev anunța că a inițiat aproape 70 de procese penale în privința reprezentanților Bisericii Ortodoxe Ucrainene din subordinea Patriarhiei de la Moscova. Spectrul de infracțiuni: incitare la ură religioasă, glorificarea „lumii ruse”, justificarea invaziei ruse, identificarea sau dezvăluirea pozițiilor militarilor ucraineni, participarea la interogarea și torturarea prizonierilor ucraineni sau tentative de a vinde armament.

RĂTĂCIREA
La rândul ei, Moldova la fel se afla în zona de interes a Rusiei, inclusiv pe filiera religioasă. Și asta în condițiile în care, după cum arată sondajele, Rusia este percepută drept cel mai mare risc pentru securitatea Moldovei. Și nu doar Rusia, ci și „interpușii săi”, după cum menționează Strategia securității naționale, adoptată la finele anului trecut.

„Moscova încă mai are influență, prin intermediul mass-mediei în limba rusă și a Bisericii Ortodoxe, în general anti-occidentală”, remarcă o analiză a Carnegie Europe despre provocările Moldovei ca urmare a invaziei ruse în Ucraina.

De-a lungul anilor, reprezentanții Mitropoliei Moldovei nu o dată au militat, mai mult sau mai puțin direct, pentru politicieni pro-Kremlin, au blamat Occidentul sau au inclus teze propagandistice în predicile lor. Inclusiv de pe amvonul unor biserici cu statut de monument istoric care sunt în proprietatea statului.

Importanța bisericii ca instrument de influență al Kremlinului inclusiv în Moldova îl denotă și un document al administrației prezidențiale de la Moscova despre care RISE a relatat acum doi ani. Astfel, printre „obiectivele strategice” pe care Kremlinul și le-a planificat să le realizeze până în 2030 în Moldova găsim și „acordarea sprijinului Bisericii Ortodoxe Ruse în apărarea intereselor ortodoxiei canonice în Republica Moldova”.

Iar evenimentele de anul trecut sugerează același lucru.

În martie 2024, o evaluare a Serviciului de Informații și Securitate prognoza două obiective majore pe care Rusia și le-a setat în privința Moldovei, în încercarea de a o atrage „în zona sa de influență”: compromiterea referendumului pentru integrare europeană și a candidaților la prezidențialele din toamna anului trecut care se asociau cu acesta și accederea partidelor politice pro-ruse la parlamentarele care urmează să aibă loc în acest an.

În realizarea acestor obiective, Rusia a apelat inclusiv la „mediului bisericesc”, după cum avea să declare, deja după referendum, Alexandru Musteața, directorul SIS. „În lunile august și septembrie 2024, circa 500 de preoți și enoriași ai Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolia Moldovei – n.r.) s-au deplasat la Moscova în așa-numite pelerinaje. Călătoriile au avut drept scop convingerea clericilor de a se implica în influențarea alegerilor prezidențiale și a referendumului”, afirma Musteața în plenul Parlamentului.

Mitropolia Moldovei confirmase mult mai devreme pelerinajele organizate de Patriarhia de la Moscova, ca reacție la o investigație a Deschide.md care ar fi „interpretat greșit plecările preoților” în Rusia. „Această inițiativă a fost luată cu scopul de a familiariza clerul moldovean cu patrimoniul spiritual și istoric al Bisericii Ortodoxe Ruse și a consolida legăturile frățești între aceste două Biserici Ortodoxe”, insista mitropolia.

Totuși, ulterior, SIS avea să constate că preoții „au fost implicați în propagarea mesajelor cu conotație electorală […] la alegerile prezidențiale și distribuirea de mesaje și retorici anti-UE, dar și au colectat semnături în favoarea unor candidați electorali.”

Nicolae CUȘCHEVICI

Ilustrație de deschidere: Roman FILIPPOV/RISE Moldova
Fact-checking: Departamentul de Fact-checking al RISE Moldova

---

---

Preluarea articolelor de pe www.rise.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. În mod obligatoriu, trebuie citată sursa și autorul informației, iar în cazul portalurilor informaționale trebuie indicat și linkul direct la sursă. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui acord încheiat cu RISE Moldova. Materialele de pe platforma on-line www.rise.md sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe, inclusiv de Codul Deontologic al Jurnalistului din R. Moldova.