Doi cetățeni moldoveni condamnați la închisoare în Rusia au fost înrolați anul trecut de gruparea de mercenari Wagner și trimiși la război în Ucraina.

Unul avea încă rude în țara atacată de ruși, celălalt a ajuns acolo în copilărie, la un orfelinat, după ce a dispărut de acasă împreună cu tatăl lui ucrainean.

Când a început recrutarea, Ion* urma să fie eliberat într-un an, iar Vlad, în doi.

Numele lor sunt scrise acum pe niște cruci din lemn într-un cimitir cu sute de morminte, amenajat de Wagner la marginea satului Bakinskaya din regiunea Krasnodar, Rusia.

Fondatorul armatei private, Evgheni Prigojin, care a mărșăluit recent cu trupele sale spre Moscova într-o tentativă de lovitură de stat, a confirmat că cimitirul aparține companiei sale.

I-am identificat pe cei doi moldoveni cu ajutorul Reuters, după ce agenția a documentat mai mulți deținuți din Rusia înmormântați la Bakinskaya. Am confirmat informațiile cu documentele și răspunsurile primite de rude chiar de la organizația Wagner. Rudele sunt convinse că cei doi n-au ajuns la război de bunăvoie.

Datele de pe cruci arată că bărbații ar fi murit în perioada august-octombrie 2022, la apogeul bătăliei pentru Bahmut.

621 de cetățeni ai Republicii Moldova se află în prezent în Rusia după gratii.

ULTIMA SCRISOARE

După mai bine de un deceniu de când plecase de acasă, un moldovean închis în Rusia trimite o scrisoare familiei:

„Mama, eu nici nu știu cum să încep să scriu. Vă rog, iertați-mă dacă puteți. Eu nu sunt vinovat de ce s-a întâmplat. […] Ajutați-mă dacă puteți! Pe mine mă acuză de uciderea concubinei. Omor neintenționat. Închisoare 15 ani. Regim strict. Îmi trebuiesc bani pentru avocat – 30.000 ruble (cam 727 euro, la cursul de atunci)”.

Le scrie la început de 2012. Ion* avea atunci 41 de ani și se afla în închisoare de aproape două luni.

Era ultima dată când Ion, unul dintre cei doi moldoveni al cărui nume apare scris pe o cruce, își contacta rudele din Moldova.

Se făceau 12 ani de când familia nu-l mai văzuse. Mai auziseră despre el doar de câteva ori după ce plecase în 2000 la muncă în Rusia.

Au urmat ani în șir de tăcere în care mama lui își întreba un alt fiu dacă să dea de pomană pentru el: „Nici nu știu dacă îi viu, îi mort. Să dau de sufletul lui sau nu?”.

În scrisoarea care arăta după atâția ani că era viu, Ion le spunea că i-a dat avocatului toți banii pe care îi adunase în ultimii doi ani:

„Eu aici n-am de la cine să cer bani în datorie. De care știți, s-au întors cu spatele la mine. Mama, te rog, nu lăsați nici pe o minută! Vă rog frumos, ajutați-mă! Eu știu, vouă tot vi-i greu. Eu tot înțeleg, dar mie încă mai tare mi-i greu pe suflet”.

Ca să poată să-l ajute pe Ion cu suma cerută, fratele său, care lucra atunci în construcții la Moscova, cu 150-200 de dolari pe lună, avea nevoie de jumătate de an ca să strângă banii. „30 de mii, d’apoi ăștia îs bani. Atunci 30 de mii erau o mie de dolari”.

Iar mama lor abia reușea să supraviețuiască cu banii din pensie. Așa că fratele i-a răspuns tot într-o scrisoare că nu are de unde să-i trimită atâția bani, dar că trebuie lămurită situația. „După asta, n-am mai primit nici o scrisoare și n-am mai știut nimic de el”.

Tot în 2012, la patru luni după ce a trimis scrisoarea, Ion a fost condamnat definitiv la închisoare. Era acuzat că și-a lovit intenționat concubina cu pumnul, de cel puțin zece ori, în față, piept și stomac. El era beat, iar loviturile repetate încheiaseră o ceartă aprigă între ei. La scurt timp, femeia care avea hemoragie internă a decedat din cauza rănilor.

Ion a recunoscut că a lovit-o de câteva ori, dar, după părerea lui, această bătaie n-ar fi putut să-i provoace decesul. Versiunea pe care a prezentat-o în timpul urmăririi penale era că, după ce a băut mai multe pahare, s-a întins pe pat, iar concubina i-a cerut bani pentru băutură. Înfuriat, a lovit-o de mai multe ori cu pumnii, poate și cu picioarele, nu-și mai amintea exact, apoi a așezat-o pe pat. După un timp, aceasta a ieșit pe balcon, spunându-i că vrea să ia aer. Când Ion s-a trezit, a găsit-o în ușa balconului și a așezat-o pe pat, acoperind-o cu o pătură. Dimineața, când s-a apropiat din nou de ea, femeia era rece.

Expertiza medico-legală a demonstrat că există o legătură directă între răni și moartea femeii.

Poliția a confirmat apoi, inclusiv cu martori, că au fost mai multe conflicte în care Ion fusese violent de-a lungul celor doi ani în care trăiseră împreună. Concubina îl dăduse de mai multe ori afară din apartament și apelase la poliție după ajutor.

Examinarea psihiatrică a constatat că Ion nu prezenta semne de tulburare mintală. Nici când și-a bătut concubina nu se afla într-o astfel de stare, ci era doar beat, potrivit documentelor din dosarul penal. Nu existau nici semne de delir sau halucinații deoarece își amintea ce se întâmplase. Doar că judecătorul a punctat apoi că Ion și-a schimbat declarațiile astfel încât ele să fie în favoarea lui.

Pe scurt, acuzatul a spus în fața instanței că nu loviturile lui au cauzat moartea femeii și că, probabil, victima plecase de acasă cât timp el a dormit și fusese bătută mai grav de altcineva.

Și-a modificat propria mărturie din timpul urmăririi penale, când arătase la fața locului cum se întâmplaseră lucrurile. A avut și o explicație pentru schimbarea radicală a apărării. I-a spus judecătorului că vocea din înregistrarea video nu-i aparține și că i-au fost aplicate presiuni psihice și fizice de către angajații poliției.

În cele din urmă, instanța a stabilit că vinovăția lui Ion era clară, iar el a fost mereu interogat în prezența avocatului său, de asta presiunea psihică și fizică din partea poliției era exclusă.

Instanța a menționat că Ion nu mai fusese condamnat, dar și că a mai fost arestat cinci zile pentru că apăruse beat în spațiul public cu doar câteva luni înainte de a-și ucide concubina. Detalii, AICI.

A primit, în final, 9 ani de închisoare într-un penitenciar cu regim strict. Detalii, AICI.

COPILĂRIA LUI ION

Mama lui are acum aproape 80 de ani. Și-a pierdut vederea de patru ani, nu mai iese din casă și vorbește greu. De asta fratele cel mai mic al lui Ion a fost cel care ne-a povestit detalii din viața lui.

Își amintește desele conflicte dintre părinții lor care au lăsat urme în familie: „Tata a venit și a bătut-o pe mama și l-a furat [pe Ion]. Mama, cu dinții dezbătuți, așa scria pe la poliție și tot așa l-a găsit și l-a adus înapoi acasă. El (tata) l-a luat (pe Ion) ca să nu plătească alimente”.

Ion avea aproape 4 ani când a fost dus de tatăl lui la o casă de copii tocmai în Ucraina, adică țara în care avea să lupte decenii mai târziu ca soldat Wagner.

Mama l-a găsit la orfelinat cam după o lună.

Apoi după încă opt ani, ea a plecat împreună cu copiii ei pe urmele tatălui în Cita, o regiune din Siberia. Tatăl lor lucra deja acolo și voia să-și reîntregească familia, dar lucrurile n-au mers cum trebuie, își amintește acum fratele mai mic. Ne arată și una dintre puținele fotografii pe care le mai are cu Ion.

La doar câteva zile după ce îi cheamă la el, tatăl dispare.
Nu l-au mai găsit și au revenit în Moldova cu 100 de ruble împrumutați. I-a găsit însă tatăl peste o vreme în satul în care tot se străduiau să construiască o casă, undeva în nordul Moldovei, locul natal al mamei.

Iar violența a reapărut.

„S-a apropiat de mama și-i trage două palme. Mama a stat și s-a uitat la el: «- Pentru și? – La ce ai venit și ai lepădat acolo?
-Măi, tu ești nebun? Te-ai dus și m-ai dus cu trei copii și m-ai lepădat. Tu ai dispărut. Eu ce să fac cu 3 copii? Cine să-mi dea de mâncare?». Și el să sară la bătaie la mama. Dar și mama cum avea un cuțit de bucătărie i l-a și înfipt în burtă”.

Tatăl a scăpat cu viață, iar după alte scene de violență mama a rupt definitiv relația cu el. N-a trecut mult până când mama și-a luat cel mai mic copil de doi ani și a plecat să muncească în pădure la fratele ei în Chim, un sat din Republica Komi, nordul Rusiei – acolo unde lucrau și trăiau tăietorii de lemn din Moldova și alte republici în perioada sovietică.

Ion a rămas în grija bunicii sale acasă până a terminat „8 sau 9 clase”.

Nu a mai vrut să învețe. Voia să-și facă proprii bani și a mers la mama sa în Chim. Acolo mătura resturile rămase de sub mașina de tăiat lemn, umplând vagoane. Trudea de la 6 seara până la 6 dimineață.

„Și primea tare bine. Vreo 200 de ruble. Pe timpul cela erau bani, că mama lucra cu 65 de ruble uborșiță (din rusă – dereticătoare) la cămin”, spune fratele său.

În 1988, Ion a plecat la armată pentru doi ani în Rusia. Avea 18 ani. „El a slujit sub Moscova cum era înainte. Vara stăteau la Krâm (din rusă – Crimeea). Lucrau. Ș’apoi iarna îi duceau în Moscova la serviciul militar”, zice fratele său.

După armată, s-a însurat cu o femeie din același sat și au avut doi băieți. Au divorțat după șase ani. Ion începuse să consume alcool și să-și lovească soția: „El se ducea și-i mai dădea câte un toc de bătaie, că ea (fosta soție) [era] rea de gură. Și ea hop și la poliție și se ducea și-l punea pe 4-5 sutki (din rusă – n.r. nopți) la Rezina (în penitenciar)”.

Când a plecat în 2000 în Rusia, Ion avea deja 30 de ani, doi copii și un hectar de pământ de pe urma căruia reușea să plătească pensia alimentară.

Dar a stat doar câteva săptămâni acolo, timp în care a lucrat la căile ferate. Apoi a mers să-și ia rămas bun de la fratele său aflat și el la Moscova. „«-Gata, eu mă duc. – Unde te duci? -Mă duc la Sever (din rusă – la nord) unde am trăit. Zic: – Băi, tu ești nebun? Da’ el: – N-am ce pierde. Familie n-am, copii n-am. Eu îs singur și mă duc singur. Dacă e ceva, știi că eu îs acolo»”.

De atunci, cei doi frați nu s-au mai văzut.

Au trecut 23 de ani, iar numele lui Ion a fost scris pe o cruce într-un sat din Rusia.

PE DOUĂ FRONTURI

Ion ar fi trebuit să fie liber în 2021. Dar în 2019 a fost judecat din nou. Detalii, AICI. A fost acuzat că la o ședință disciplinară s-a certat cu un funcționar public care venise în vizită la penitenciar, pentru că nu fusese eliberat mai devreme din închisoare, iar apoi l-a amenințat cu bătaia pe un paznic care încercase să-l potolească.

Prin cumul de infracțiuni, Ion a primit o sentință suplimentară de 2 ani, 2 luni și 11 zile.

Așa că, în vara 2022, când Wagner, compania privată de mercenari din Rusia, a început recrutarea de prin închisori, Ion urma să mai petreacă după gratii încă un an. Ultimul său avocat a refuzat să ofere orice fel de comentarii despre Ion și dacă s-a înrolat de bunăvoie în Wagner.

Am discutat cu fratele și soția lui și le-am arătat ultima sentință de judecată care demonstra că Ion urma să mai petreacă peste doi ani după gratii. Când au aflat și că a fost angajat de Wagner, s-a făcut liniște.

Tăcerea a fost întreruptă de soție, cumnata lui Ion:

– De acolo (din Wagner) înapoi nu te întorci?
– Nu!, i-a răspuns soțul.
– Unde o să fie dar?
– Ori îl ucid haholii (ucrainenii), ori îl ucid rușii. Acolo nu poți fugi. Wagner e făcut de-un zek (din rusă – deținut). De-un prieten de-al lui Putin. Un pușcăriaș. Tot internetul vuiește cu Wagner-ul ista. Și acolo i-or spus: „Dacă nu vrei să stai acolo, haidem acolo la ucis. Totuna ești, o bucată de carne, nu ești nimeni”. Ca să nu stea în patru pereți, să stea acolo, să ucidă oameni…

L-am identificat pe Ion în baza numelui și datelor scrise pe cruce, a sentințelor de judecată care demonstrau că era moldovean și a rudelor sale care confirmă trecutul lui.

Dar după zeci de postări văzute în timpul documentării pe canalele de Telegram cu oameni desfigurați și arși în război, care făceau uneori imposibilă identificarea, am vrut să ne asigurăm și din alte surse oficiale că Ion nu se mai află după gratii și că a luptat într-adevăr pentru gruparea Wagner.

Cu ajutorul fratelui său am trimis solicitări la penitenciarul unde Ion a fost ultima dată și la alte instituții din Rusia. Am întrebat astfel dacă el se mai află după gratii sau dacă a fost înrolat și trimis la război.

Administrația Penitenciarului din regiunea unde Ion se afla ultima dată a precizat că el nu se mai află în închisoare și nu își ispășește pedeapsa, dar că alte informații personale nu ne pot fi oferite întrucât fostul deținut nu și-a dat acordul pentru asta.

În schimb, Administrația Penitenciarelor din Rusia a confirmat că Ion a fost eliberat din închisoare în luna iulie 2022, printr-un ordin de amnistiere al președintelui Vladimir Putin. Detalii, AICI.

Traseul deținuților care au fost amnistiați de președinte înainte să ajungă pe front în Ucraina a fost confirmat, în mai multe interviuri, de foști condamnați ruși, recrutați de Wagner, care au reușit să fugă din taberele de pregătire ale grupării.

Așa am ajuns la Wagner.

CORTINA WAGNER

Gruparea de mercenari are un canal oficial pe Telegram numit „Serviciul de presă a lui Prigojin”. Acesta este responsabil de solicitările de informații și se declară singura sursă care arată poziția publică a șefului grupării.

Serviciul de presă ne-a răspuns în câteva zile și ne-a oferit mai multe numere de contact ale Liniei Fierbinți Wagner – un alt canal de unde rudele pot afla dacă membrii organizației mai sunt în viață.

Am primit un răspuns automat, la câteva minute distanță după ce le-am scris, că informația despre colaboratori este confidențială, dar ne-au asigurat că în cazul în care rudele lui Ion n-au fost contactate, atunci nu au niciun motiv de îngrijorare:

„Dacă vă faceți griji dacă este viu, atunci este viu. În caz contrar, serviciul special ia legătura cu persoanele de contact (…) Luptătorii nu au uneori semnal câte 2-3 luni. Asta este normal. Iar uneori ei nu doresc să contacteze apropiații. Le respectăm dorința”.

Apoi au atașat un răspuns scris al lui Prigojin la solicitarea unei mame ce-și căuta fiul de trei luni prin închisori. Femeia voia să afle dacă a fost recrutat și cum poate lua legătura cu el.

Prigojin preciza că nu mai vrea să fie deranjat cu astfel de întrebări, întrucât toți voluntarii au posibilitatea să ia legătura cu familia și să le ofere informații care nu sunt secret de război. A dat și un exemplu cu ce ar putea să spună: „La mine totul este bine. Nu vă faceți griji pentru mine. Am răcit un pic. Acum totul este bine. Sau mă aflu în spital. Restul vă povestesc când ne întâlnim”.

Potrivit mesajului, voluntarii, mai ales cei recrutați din închisori, nu doresc mereu să ia legătura cu apropiații și rudele lor din simplul motiv că ei nu le-au oferit atenție cât au fost după gratii: „Dar acum când acești oameni cu eroismul lor merită respectul societății și primesc o recompensare materială, încercarea rudelor de a-i contacta devine uneori prea intruzivă. De asta vă asigurăm că dacă ei vor fi interesați să discute cu familiile, atunci ei au această posibilitate”.

Am fost direcționați către alte numere de telefon, cu mențiunea că ni se vor oferi informații doar dacă numele persoanei care solicită detalii a fost indicată ca persoană de contact la semnarea contractului cu Wagner.

Răspunsul final confirma că Ion ar fi murit pe 12 august 2022. Era aceeași dată de pe cruce, adică la aproape o lună după ce fusese amnistiat și eliberat din închisoare.

„Condoleanțele noastre. El nu a indicat pe nimeni în testamentul său, de asta compania l-a înmormântat în Krasnodar, satul Bakinskaya. El a scris că este orfan”, ni s-a răspuns în chat.

Fratele său nu crede că Ion ar fi putut spune că e orfan: „Trebuia să fi scris că am mamă, am frați”. Nu crede nici că Ion s-ar fi înrolat de bunăvoie: „Dacă el mai avea un an de stat, nu mai putea să stea un an? Și ieșea și gata. Poate ajunge și acasă, în Moldova […] Precis i-au obligat. Ce s-ar fi gândit: «Ce să vă hrănim… Încolo la luptă»”.

Din răspunsul final reiese că Ion a fost ucis în orașul Artyomovsk, adică numele sovietic al orașului Bahmut. Orașul a devenit cunoscut la nivel global tocmai ca locul în care trupele Wagner au purtat bătălii sângeroase în Ucraina.

Linia Fierbinte Wagner ne-a mai comunicat că putem obține certificatul de deces care ar menționa cauza morții de la Agenția de Servicii Publice din Rusia, dar numai după 1 iunie.

Dar certificatul de deces nu a fost găsit după această dată la arhivă, potrivit unui mesaj al instituției responsabile din Krasnodar.

PRIMA LISTĂ DIN BAKINSKAYA

Despre faptul că majoritatea numelor din cimitirele documentate nu se regăsesc în baza de date oficială a morților din Rusia ne explică Vitalii Votanovsky, activistul rus din Krasnodar care a început să documenteze cimitirele din regiune în mai 2022, ca să înregistreze numele celor uciși în război:

„Eu cunosc doar patru cazuri când rudele au fost informate despre înmormântările din Bakinskaia. Într-un imperiu al minciunilor nu pot exista liste de încredere”.

Și Prigojin a confirmat lentoarea cu care sunt emise certificatele de deces pentru soldații săi. A dat vina, la începutul acestui an, pe administrația morgii din Lugansk, care ar emite doar 3-4 certificate pe lună, potrivit mesajelor pe care le-a postat pe canalul Telegram. „Pentru mulți dintre ei, un luptător ucis este un lucru neînsuflețit într-o pungă de plastic”.

Cei căzuți în lupte nu pot fi nici înmormântați, nici decorați post-mortem, dacă nu sunt declarați oficial morți. „Deci problema este birocrația. Birocrația nu numai că ucide pe cei vii, ci profanează și memoria morților”, a subliniat Prigojin, fără să mai precizeze dacă rudele celor morți mai primesc recompensa de 5 milioane de ruble în lipsa unui certificat de deces de la autoritățile ruse.

Vitalii Votanovsky a fost prima persoană care a publicat pe canalul său Titushki v Krasnodare informații despre cimitirele unde sunt înmormântați mercenarii Wagner uciși în Ucraina.

Votanovsky a ajuns în decembrie în cimitirul din Bakinskaya, unde a aflat de la lucrători că acolo sunt înmormântați membrii Wagner: „La 20 decembrie 2022, am descoperit pentru prima dată o înmormântare în masă”. Atunci, în decembrie 2022, erau 48 de morminte.

Până în aprilie, când Votanovsky a părăsit Rusia în urma mai multor amenințări, numărul morților înregistrați de el din cimitir a crescut la peste 600, devenind, potrivit mai multor surse, cel mai mare cimitir Wagner din Rusia.

Prigojin a confirmat în decembrie 2022 că acest cimitir aparține organizației sale, care l-a amenajat după ce a primit terenul de la administrația regiunii Krasnodar.

Wagner: de la luptele din Ucraina la marșul spre Moscova

A DOUA CRUCE

Numele lui Ion și Vlad, al doilea moldovean al cărui nume apare pe cruce, se regăseau în prima listă, descoperită de Votanovsky.

Vlad ar fi murit la 2 octombrie 2022, potrivit datelor de pe cruce. Avea 32 de ani și aproape jumătate din viață o petrecuse în Rusia, după gratii. „El de când s-a dus (în Rusia), n-a fost niciodată în Moldova”, spune unul dintre frații săi.

Deși Wagner avea și înaintea războiului un serviciu de presă responsabil de solicitările de informații de la rude și mass-media, după 24 februarie 2022 au apărut zeci de canale asociate cu Wagner. În unul dintre aceste grupuri, Wagner Gruz 200, care publică informații despre mercenarii uciși, a fost anunțată și moartea lui Vlad, confirmând informația din lista lui Votanovsky.

 

Vlad provine dintr-o familie cu șapte copii, fiind cel mai mare dintre ei. Plecarea lui la muncă peste hotare a fost privită ca o salvare în familia sa, unde mama creștea copiii, iar tatăl muncea pământul.

Una dintre profesoarele lui Vlad de la gimnaziu și-l amintește ca pe un copil timid: „Era tăcut și copiii cam tot timpul îl luau în derâdere. Lui nu-i prea plăcea învățătura, temele pentru acasă rar de tot când le pregătea”.

Problema, însă, nu era că nu i-ar fi plăcut școala, ci că nu prea putea să ajungă la ea, explică unul dintre frații săi mai mici aflat acum la muncă în Polonia. „Noi toți ne duceam (să lucrăm), dar ne mai duceam și pe la școală. Dar el nu a avut așa posibilitate”.

Fiind cel mai mare, părinții îl luau pe Vlad ca să-i ajute la muncă.

„Era greu. Se duceau pe la lideri de ăștia care aveau livezi. Sau ceva se stăruia să ajute acasă. […] Cum să-i placă lui școala dacă erau probleme în familie?”, mai spune fratele său.

CINCI CONDAMNĂRI

Vlad a plecat în Rusia cu tatăl său prin 2005, la scurt timp după ce absolvise nouă clase în sat. Apoi tatăl său a dispărut repede. Mama lui Vlad spune acum că și-a crescut mai mult singură cei șapte copii.

Când tatăl a început să bea și a dispărut din viața familiei, banii s-au împuținat, zice fratele din Polonia. I-a ajutat însă Vlad și alt frate, plecat la fel în Rusia la muncă.

De când a ajuns la Moscova, Vlad a stat după gratii 14 ani, în total, fiind judecat și condamnat de cinci ori.

În februarie 2010, a fost acuzat că a furat un telefon în valoare de 5 mii de ruble după ce a rugat proprietarul să-i împrumute mobilul ca să sune pe cineva. Detalii, AICI. Apoi a plecat dintr-un magazin cu un player mp3, căști și un cablu USB în valoare de 1700 de ruble. A fost reținut însă de paznicii magazinului. Vlad și-a recunoscut vina și a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru ambele fapte într-un penitenciar cu regim strict.

A mai fost condamnat la un an și două luni tot pentru furt. Iar în 2013, la doar 20 de zile după ce fusese eliberat, e reținut din nou. Furase două biciclete din blocuri de locuit, fiind surprins de camerele de supraveghere. Vlad și-a recunoscut din nou vina și a despăgubit una dintre persoane. Și-a petrecut următorii 2 ani și 6 luni într-un penitenciar cu regim strict. Detalii, AICI.

Când e eliberat, în 2016, intră ilegal într-un apartament de unde ia un ceas Philip Laurence în valoare de 24 mii de ruble și cheile de la o mașină BMW X6. Fuge cu mașina, dar e reținut la scurt timp de poliție și se prezintă cu un pașaport fals, cumpărat sub un alt nume.

Tribunalul ține cont de problemele de sănătate ale lui Vlad – ulcer gastric și pierderea vederii la ochiul stâng- și îl condamnă la trei ani și jumătate de închisoare, deși era recidivist.

În 2019, la scurt timp după eliberare, Vlad este prins din nou. Detalii, AICI.

De data asta, furase un card bancar și un automobil. Sentința: cinci ani într-o colonie cu regim strict.

Când Wagner a ajuns, anul trecut, prin închisori ca să recruteze, Vlad mai avea de stat după gratii doi ani.

Doar că avea rude în Ucraina și probleme de vedere, ceea ce nu era tocmai profilul de soldat pe care-l căutau șefii Wagner.

Fratele mamei lui locuia de mai mulți ani cu familia în regiunea Kievului.
Chiar dacă au pierdut legătura și nu au mai vorbit de aproape un deceniu, mama lui Vlad este convinsă că doar pentru acest motiv, că avea rude acolo, fiul său nu s-ar fi înrolat niciodată ca să lupte în Ucraina:

„Dacă o să-i pună așa și o să-i oblige, Vlad* o să moară așa, dar nu o să se ducă. Eu îmi cunosc copilul. Așa cât e de greșit… Dar Vlad* o să moară, dar nu o să facă pasul ista. Așa că eu garantez că el nu e pe la Ucraina”.

Dar totuși Vlad a ajuns pe front.

Legătura dintre Vlad și familia lui s-a rupt după ce el a plecat în Rusia și a stat mai mult la închisoare. Declarațiile rudelor sale despre perioada plecării și condamnării lui devin scurte, încâlcite și uneori se bat cap în cap.

Acum două luni am mers în nordul țării să discutăm cu membrii familiei lui Vlad rămași în Moldova. Mama lui locuiește singură într-o casă din mijlocul unui sat cu vreo 500 de locuitori.

Am ajuns acolo după ce am încercat să discutăm cu ea la telefon. O anunțasem că Vlad ar fi fost înrolat și trimis la război, dar n-a dorit să stabilim o zi în care să ne vedem și să discutăm despre el. Când ne-a văzut, ne-a spus că nu ar vrea să credem că nu este o mamă bună, ci doar că dialogul despre fiul ei e un subiect prea sensibil pentru ea.

A discutat totuși cu noi în fața porții cu țiglă roșie jumătate de oră. Își amintea că Vlad ar fi sunat-o din închisoare ultima dată în martie-aprilie 2022: „El a zis că încă vreo două săptămâni și eu sunt liber. Nu că așa i-a zis lui, dar așa și trebuia să fie”.

Ne-a mai spus că Vlad lucra de după gratii, dar că nu știa ce muncea: „El lucra liber, numai seara se atmicea (din rusă – se prezenta la închisoare). (…)El cu mine vorbea foarte rar. Și atunci, dacă vorbea și începeam să-l ocărăsc, apăi închidea telefonul și gata”.

Faptul că Vlad n-a mai dat niciun semn nu înseamnă neapărat că s-a înrolat, susține mama lui, pentru că el oricum dădea rar câte un telefon: „El poate să lucreze, să se distreze și să nu mă sune. Și așa poate să fie. Știți cum copilul sună atunci când poate are nevoie, dar dacă îi bine… n-are el treabă”.

Când încă nu aveam confirmarea că Vlad ar fi murit, fratele său care a obținut deja cetățenia rusă era încă necăjit de faptele lui: „În sat puțin a umblat cu furatul sau ce? […] Eu vreau să spun că nu-i om care să aibă bani. Pastaina (mereu – din rusă) trebuie să găsești vihod (ieșire – din rusă) din situație, nu anumit să te duci să furi. Tre să lucrezi, da’ nu să furi”.

Mai spune că a vorbit ultima oară cu el prin 2010. Ar fi tot încercat să-l angajeze, dar Vlad a tot furat și i-a dat bătăi de cap toată viața:

„Și pravilina (corect – din rusă) au făcut că l-au închis. Fiecare om trebuie să răspundă pentru faptele lui. (…) Cum și-au așternut, așa trebuie să doarmă”.

Fratele lor mai mic, aflat la muncă în Polonia, spune că l-a văzut ultima dată pe Vlad în 2012, când a fost la Moscova. Atunci Vlad era liber. Nici nu-și mai amintește când au discutat ultima dată. Zice doar că i-a scris într-o perioadă pe una dintre rețelele sociale, iar Vlad l-ar fi blocat.

Își amintește că Vlad a ajuns în spital după o bătaie și a cerut de mai multe ori bani de acasă. „Deodată, noi îl ajutam, îi trimiteam bani încolo ș’apoi pe urmă el i-a trimis de vreo două ori bani lui mama. Asta poate cu vreun an, doi în urmă, nu știu precis”.

O soră din Moldova, care locuiește în satul vecin, ne-a spus într-o discuție scurtă purtată în fața casei că Vlad i-a contactat de câteva ori pentru că avea nevoie de bani: „Îi trebuia bani că stătea atunci la închisoare. Dar de unde noi să-i trimitem bani?”.

Fratele din Polonia a fost cel care a scris Liniei Fierbinți Wagner. Inițial i-au răspuns că nu se află în lista persoanelor menționate de Vlad pentru a fi contactate. Apoi i-au confirmat că a murit la 2 octombrie 2022. Cauza morții: rană deschisă la piept.

La câteva ore distanță, și-a anunțat el mama. „Nu credea și a început a plânge. […] Se simte foarte rău”. Apoi, tot el, a spus întregii familii.

A continuat să scrie la Linia Fierbinte, întrebându-i ce căuta fratele lui la război dacă e moldovean și de unde să știe că nu a fost obligat de ei să lupte. Compania i-a răspuns că Vlad a semnat contractul voluntar, nefiind obligat de nimeni.

Totuși, fratele nu crede că Vlad a semnat vreun contract de bunăvoie: „El tot timpul îi zicea mamei că-i pare rău de greșeala asta și vrea mai repede să iasă de acolo, că-l băteau. Era vai de capul lui slab, parcă nu mânca nimic”.

Alți deținuți au acuzat anonim faptul că au fost forțați să semneze contracte cu Wagner.

La fel ca Ion, Vlad nu ar fi indicat pe nimeni în lista de contacte.

În februarie 2023, când Prigojin anunța încetarea recrutărilor în Wagner, preciza că nu a forțat pe nimeni să se înroleze: „Toată lumea înțelege cât de scump i-a costat libertatea. (…) Este o viață întreagă care ar putea fi întreruptă în orice moment, în fiecare zi”.

Nu am obținut niciun răspuns de la autoritățile din Rusia dacă Ion și Vlad s-au înrolat de bunăvoie în Wagner sau au fost obligați. Și nici dacă au fost în vreun fel remunerați – ei sau rudele lor din Rusia.

Nu există încă un număr aproximativ despre alți moldoveni condamnați, înrolați și trimiși la război în Ucraina, dar înainte să finalizăm această investigație am mai aflat numele unui al treilea deținut moldovean înrolat de Wagner și trimis în Ucraina. Ar fi fost îngropat în alt cimitir decât ceilalți doi.

Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene ne-a explicat că autoritățile moldovenești nu pot interveni în procesul de recrutare a condamnaților moldoveni, întrucât aceștia singuri ar trebuie să scrie solicitare la Ministerul Justiției din Rusia pentru a putea fi transferați în Moldova. Detalii, AICI

În 2004, Republica Moldova a ratificat Convenția Europeană asupra transferării condamnaților, oferind posibilitatea ca deținuții moldoveni, inclusiv din Rusia, să fie transferați în țara lor după gratii.

Am vrut să aflăm câți deținuți moldoveni sunt acum în închisorile din Rusia, dar autoritățile noastre nu dețin aceste date.

Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene (MAEIE) ne-a informat că a solicitat informații de la Ambasada Moldovei din Moscova, dar că nu a primit încă un răspuns. Detalii, AICI. Solicitarea inițială a fost făcută încă din luna februarie. Ministerul Justiției al Republicii Moldova ne-a comunicat, la fel, că a cerut mai departe aceste date, dar nu a primit încă un răspuns.

Ne-a oferit doar numărul deținuților moldoveni din Rusia care au solicitat să fie transferați în Moldova pentru a-și ispăși pedeapsa. De la începutul anului 2023, Ministerul a primit 22 de cereri de transfer, iar două persoane au ajuns deja în Moldova pentru continuarea pedepsei. 

Alți doi condamnați au fost eliberați în Rusia pentru că și-au executat sentința. „În perioada următoare vor fi transferate încă șapte persoane. Și urmează să se decidă când vor fi transferate și celelalte 11 persoane care au depus cereri”, indică Ministerul Justiției.

Am solicitat apoi și noi datele despre numărul total al deținuților moldoveni în Rusia direct de la ambasadă, precum și de la Ministerul Justiției din Rusia, dar nu am primit niciun răspuns până la publicarea materialului.

Chiar în ziua publicării, MAEIE ne-a anunțat că a primit răspunsul din Rusia. Potrivit datelor oferite de autoritățile ruse, 621 de cetățeni moldoveni se află în prezent după gratii. Dintre aceștia 166 sunt în centrele de detenție pentru efectuarea urmăririi penale și 455 în penitenciare.

Guvernul de la Chișinău, prin intermediul canalelor diplomatice, trebuia să ceară numărul cetățenilor moldoveni condamnați în Rusia și să propună asistență, inclusiv consulară, susține Vadim Vieru, avocat și specialist în drepturile omului.

Sprijinul statului, spune Vieru, era cu atât mai necesar cu cât există suspiciuni rezonabile că recrutarea ar fi fost făcută sub presiune, iar înrolarea forțată reprezintă o încălcare a legilor de război și a drepturilor omului.

„Anterior activiștii au raportat despre presiunile legate de înrolarea deținuților Wagner”, precizează avocatul.

Nu am putut să obținem dovezi concrete că Ion și Vlad au fost obligați să se înroleze în Wagner și să lupte în război. Vadim Vieru susține însă că există circumstanțe și bănuieli rezonabile că decizia ar putut fi luată sub presiune:

„Poate fi considerată înrolare forțată orice situație când consimțământul este viciat sau voința persoanelor este influențată de anumite circumstanțe. De exemplu, dacă nu acceptă să fie înrolați în formațiunea paramilitară, sunt lipsiți de colete, privați de dreptul de a avea întrevederi cu rudele sau plasați în carceră”.

Legal, autoritățile moldovenești nu sunt obligate să dețină o statistică a condamnaților moldoveni din Rusia. Totuși, mai spune Vieru, acestea ar fi trebuit să solicite informațiile, înainte să fi fost întrebate de RISE Moldova, ca să-și protejeze cetățenii expuși la practici de încălcare a drepturilor omului. Este o formă de „obligație pozitivă”, așa cum este definită ea de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care Moldova a aderat.

Nici Președinția, nici Ministerul Afacerilor Externe nu ne-au oferit mai multe detalii despre pârghiile diplomatice și politice pe care Moldova le poate aplica în sprijinul deținuților din Rusia.

*Numele reale ale deținuților moldoveni au fost modificate în text. Mama primului moldovean nu știe încă despre soarta fiului său. Familia nu vrea să o anunțe ca să nu-i afecteze starea de sănătate, astfel că există riscul ca ea să afle prima dată din presă. În al doilea caz, deși familia știe ce s-a întâmplat, afișarea numelui public, ar duce la retraumatizarea rudelor și posibila învinovățire a familiei pentru înrolarea unui membru în Wagner și participarea lui la război.

Autor: Liliana BOTNARIUC

Au contribuit: Fredrik LAURIN, Per Anders JOHANSEN

Editare: Daniel BOJIN 

Grafică: Roman FILIPPOV

Fact-checking: Departamentul de Fact-checking al RISE Moldova

---

---

Preluarea articolelor de pe www.rise.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. În mod obligatoriu, trebuie citată sursa și autorul informației, iar în cazul portalurilor informaționale trebuie indicat și linkul direct la sursă. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui acord încheiat cu RISE Moldova. Materialele de pe platforma on-line www.rise.md sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe, inclusiv de Codul Deontologic al Jurnalistului din R. Moldova.