3/02/2017

În timp ce Guvernul de la Chișinău negociază de ani buni cu Gazprom un acord prin care să fie rezolvată problema datoriilor la gaze (745 de milioane de dolari), firma Gater Assets Ltd din Insulele Virgine Britanice (BVI) – implicată şi în scandalul #PanamaPapers – a obținut într-o instanţă din New York (SUA) o decizie executorie prin care ţara noastră și Moldovagaz sunt obligate să achite o datorie veche de 20 de ani a unei întreprinderi dispărute.

oficiul-reprezentantei-gazprom

FOTO: RISE Moldova

Instanţa din New York a decis, pe 26 ianuarie, că Republica Moldova este obligată să plătească, alături de întreprinderea Moldovagaz, o datorie de peste 27,4 milioane de dolari companii offshore Gater Assets Ltd.

Judecătorii americani au pornit şi contorul datoriei. Aceasta creşte zilnic cu peste patru mii de dolari (aproximativ 93.100 de lei). Astfel, într-un an, la datoria totală se vor mai adăuga 1,69 milioane de dolari.

Ecoul anilor ‘90
Documentele obținute de RISE Moldova arată că datoria este rezultatul unor tranzacții de import de gaze rusești, derulate acum două decenii. Pe 30 decembrie 1996, compania mixtă moldo-rusă Gazsnabtranzit (fondată în 1995 de Gazprom – 50%, Moldova-gaz – 27%, Moldovatransgaz -12% şi Tiraspoltransgaz – 11%) şi gigantul rus Gazprom au încheiat un contract de furnizare a gazelor naturale la preţul de 58 de dolari pentru o mie de metri cubi.

Documentul conținea o clauză, prin care părțile au stabilit că orice litigiu care reiese din sau în legătură cu acest contract urma să fie soluţionat de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Federaţiei Ruse (Curtea de Arbitraj).

În același timp, Gazprom a încheiat şi un contract de asigurare împotriva unor riscuri comerciale cu compania de asigurări Sogaz, care la rândul ei era reasigurată de Anglo-Russkaia Strahovaia Kompania, iar aceasta la rândul ei, de Lloyd’s Underwriters din Marea Britanie, în calitate de reasigurător.

În primul trimestru al anului 1997, Gazsnabtranzit a achiziționat de la Gazprom aproape 1,3 miliarde de metri cubi de gaze, în loc de 1,1 miliarde de metri cubi de gaze cât era specificat în contract. Supraconsumul, de 197 de milioane metri cubi, a fost estimat la 11,4 milioane de dolari și a fost achitat doar parţial de compania moldovenească. Gazprom s-a adresat companiei de asigurări Sogaz care a plătit diferenţa, iar ulterior aceasta a obţinut banii de la reasigurător.

O clauză inaplicabilă
Pentru a-și recupera dauna, reasigurătoul Lloyd’s Underwriters s-a adresat Curții de Arbitraj de la Moscova care a decis, pe 12 noiembrie 1998, că Gazsnabtranzit ar urma să achite petiționarului 8,51 milioane de dolari. Asta, chiar dacă în decizia Curţii de Arbitraj se menţionează faptul că întreprinderile Moldovatransgaz şi Tiraspoltransgaz au prezentat instanței informaţii potrivit cărora ar fi achitat gazele direct Gazprom. Instanța a considerat, însă, că cele două companii sunt entități juridice separate şi nu răspund pentru angajamentele Gazsnabtranzit, chiar dacă erau fondatori.

Juristul Sorin Dolea a explicat acum pentru RISE Moldova că acea clauză arbitrală invocată în proces nu era aplicabilă, pentru că între reasiguratorul Loyds şi debitorul Gazsnabtranzit nu exista un raport contractual.

Între timp, în 1998 autoritățile de la Chişinău au decis reorganizarea Moldovagaz şi comasarea acesteia cu Gazsnabtranzit. Detalii, AICI

Activele şi angajamentele vechii întreprinderi au fost incluse în nou-creata întreprindere moldo-rusă Moldovagaz (unde Gazprom deţine 50%, Guvernul – 35,3%, iar administraţia de la Tiraspol -12,44%).

Procesul trece oceanul
Pe 12 iulie 2000, la solicitarea Lloyd’s Underwriters şi în conformitate cu Convenţia de la New York privind recunoașterea şi executarea hotărârilor arbitrale străine din 10 iunie 1958 (Convenţia de la New York), judecătoarea Lorreta A. Preska a dispus recunoaşterea şi executarea hotărârii arbitrale, fiind încuviințată încasarea, în solidar, din contul Moldovagaz şi a Guvernului Republicii Moldova, a sumei de 9.832.712 dolari. Detalii, AICI

După 12 ani, pe 6 august 2012, avocații Lloyd’s Underwriters au notificat instanţa că toate creanțele societății au fost cesionate firmei Gater Assets Limited din BVI. Detalii, AICI

Decizia nu a fost executată. Dar, potrivit juriștilor, astfel de hotărâri expiră sau se prescriu doar după 20 de ani. În perioada cuprinsă între 10 şi 20 de ani de la decizie, reclamantul poate să ceară curţii să o reconfirme. Asta a făcut și compania offshore care, acum, a obţinut reconfirmarea deciziei.

Bâlbâială suspectă a autorităților
Pe 2 iunie 2016, noua companie offshore reprezentată de Alexey Olshanskiy, Gater Assets Ltd, a depus o cerere la judecătorul federal Lorreta A. Preska din New York pentru actualizarea deciziei din 2000 luată împotriva Moldovagaz și a Republicii Moldova. Rezultatul calculelor preliminare: ţinând cont de dobânzile anuale la bonurile trezoreriei americane, estimate la 6,375%, suma pretențiilor a trecut de 26 de milioane dolari. Detalii, AICI

Din dosarul aflat la instanţă rezultă că avocaţii firmei au trimis încă de pe 6 iunie 2016, prin poșta Federal Express, notificări la Ministerul Justiţiei şi la întreprinderea Moldovagaz despre pretențiile lor.

Pe 11 august 2016, Charles R. Jacob III, partener la firma Miller&Wrubel – care reprezintă în proces interesele firmei Gater Assets Ltd – a trimis o scrisoare ministrului Justiției, Vladimir Cebotari, în care îl informa din nou despre proces, dar şi despre faptul că nu a primit un răspuns sau o confirmare a recepționării notificării din iunie 2016. Detalii, AICI

Corespondența din octombrie 2016 şi datele firmei de curierat DHL relevă că scrisorile oficiale cu notificările despre proces au ajuns în Moldova, fiind procesate şi de serviciul poştal, şi de Vamă. Cu toate acestea, în decembrie 2016, într-o adresă către instanţă, avocaţii Gater Assets Ltd susțineau că nu au primit nici un răspuns de la ministrul Justiției din Republica Moldova. Detalii, AICI

Când au recepţionat autoritățile de la Chişinău notificarea despre aceste pretenții, nu este clar. Într-un răspuns oficial acestea ne-a anunțat că, „în ceea ce privește faptul informării despre procesul numit, relatăm că Ministerul Justiţiei a recepţionat comisiile rogatorii de înmânare a actelor judiciare părților în proces”.

În plus, partea moldovenească – Guvernul şi Moldovagaz – nu au prezentat instanţei documente şi opinii prin care să-şi apere interesele. Termenul era 23 ianuarie 2017. Ministerul Justiţiei a refuzat să ofere explicații în acest caz. Mai mult, nu a reuşit să găsească o casă de avocatură care să reprezinte în instanţă interesele Republicii Moldova.

Ministerul Justiţiei va întreprinde măsurile necesare pentru reprezentarea intereselor statului în cauza numită. […] La etapa actuală Ministerul Justiţiei se află în imposibilitatea de a expune pretenţiile Gater Assets Limited, precum şi de a prezenta poziţia sa faţă de pretenţiile înaintate”, se arată în răspunsul instituției transmis RISE. Detalii, AICI

În consecință, pe 26 ianuarie 2017, instanţa americană a decis că Moldovagaz şi Republica Moldova urmează să achite firmei Gater Asset Ltd suma de 27,4 milioane de dolari. Decizia este definitivă. Iar magistratul a mai stabilit că, până pe 17 iulie 2017, la suma stabilită se va adăuga o dobândă de 4.630 de dolari, care va fi apoi recalculată.

Ce riscă Republica Moldova
Juristul Sorin Dolea consideră că în această situație statul este pasibil de a fi atras în calitate de parte în proces sau de a i se înainta pretenții legate de neexecutarea unor obligații asumate de o companie de stat.

Totodată, adaugă acesta, hotărârea din 2000 are puterea res judicata (puterea lucrului judecat). Prin urmare, patrimoniul şi activele pasibile spre executare aflate pe teritoriul SUA (Convenţia de la New York) pot fi sechestrate şi, ulterior, executate în favoarea Gater Assets Ltd.

Sorin DOLEA: Indiferent de posibilele consecinţe, această problemă cade sub incidenţa dreptului federal american şi o eventuală hotărâre care ar satisface cerinţele enunţate în cerere va avea aplicabilitate doar pe teritoriul SUA. Consider că în situaţia în care cererea va fi admisă, reclamantul va urmări bunurile pasibile de executare ale statului şi ale Moldovagaz, care sunt pe teritoriul SUA, în limita valorii invocate în cerere.

Dar, există implicații pentru Guvernul Republicii Moldova şi în calitate de acţionar al Moldovagaz. Astfel, statul riscă să plătească despăgubiri și în limita cotei de 35,3% (echivalentul pachetului de acțiuni deținut de stat la întreprindere – n.r.) din valoarea totală a datoriei atribuite Moldovagaz.

Specialiştii susţin că este suspect faptul că în acest proces nu a fost atras şi Gazprom. Pentru că, în condițiile în care deţine 50% din acțiunile Moldovagaz, Gazprom ar fi trebuit să fie parte în proces.

În 1998 chiar s-a încercat acest lucru la Curtea de Arbitraj din Moscova, dar instanţa a respins atunci cererea companiei Gazsnabtranzit, susținând că aceasta nu ar fi una motivată, pentru că Gazprom este o persoană juridică din Federaţia Rusă şi nu răspunde pentru datoriile şi obligațiile pârâtului, adică a întreprinderii din Moldova, la care deţinea 50% din capital.

Conexiunile cu Gazprom
Din dosarele #PanamaPapers reiese că Gater Assets Limited are în prezent un singur beneficiar: Alexey Olshanskiy, un rus de 43 de ani, fost director şi acţionar al companiei Corlblow Trade International din Belize.

olshansky-

Alexey Olshanskiy. FOTO: expert.ua

Alexey Olshanskiy a lucrat în anii 1999-2003 la compania Sogaz. Iniţial, ca şef al Departamentului Investiții, apoi director financiar, iar după asasinarea, în 2002, a directorului general, a asigurat interimatul la conducerea societății timp de un an, până în 2003.

După Sogaz, Olshanskiy a condus până în 2008 compania Rodcroft Development, iar apoi Corlblow Trade International.

Alexey Olshanskiy şi firma Gater Assets Limited nu sunt la primul proces de acest fel câștigat. Astfel, în 2007, compania ucraineană Naftogaz a fost obligată de o instanţă britanică să achite firmei offshore, reprezentată de Olshanskiy, 88 de milioane de dolari. Schema aplicată este identică cu aceea din cazul Moldovei. Detalii, AICI


UPDATE: Autorităţile din Moldova cunoșteau despre procesul din New York încă din iunie 2016

Peste câteva ore de la publicarea acestui articol, în poşta RISE, a venit şi un răspuns de la Ministerul Economiei la care sunt anexate şi explicațiile întreprinderii Moldovagaz.

Acesta aduce unele detalii noi referitor la litigiul în care Moldova a fost obligată să achite unui offshore peste 27 de milioane de dolari. Astfel, răspunsul conține şi o notă informativă a Moldovagaz referitor la acest litigiu trimisă Ministerului Justiției încă în iulie 2016, ceea ce denotă că autoritățile au avut timp suficient pentru a pregăti un răspuns și a selecta o firmă de avocați pentru a apăra în instanţă interesele ţării.

În plus, Moldovagaz a informat autoritățile şi despre faptul că, încă în ianuarie 2000, firma Lloyd s-a adresat în Tribunalul municipiului Chișinău cu un demers de încuviințare a executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a deciziei Curţii de Arbitraj din Moscova din 12 noiembrie 1998. Atunci, Tribunalul moldovenesc a respins cererea firmei.

În documente se precizează că, Moldovagaz a casat suma respectivă din evidența contabilă: „deoarece pe parcursul unei perioade îndelungate de timp nu au fost întreprinse alte acțiuni de încasare”, dar şi ținând cont de expirarea termenilor prevăzuți de legislația Republicii Moldova în acest sens.

Totodată, în documente este menționată care este structura datoriei Moldovagaz la 31 decembrie 2016, care constituie 6,54 de miliarde de dolari. Din această sumă, 1,2 miliarde de dolari sunt faţă de compania Faktoring Finance şi 5,34 miliarde de dolari faţă de Gazprom. Astfel, circa 88,6% din datoria la gaze este a regiunii transnistrene.

Ion PREAȘCA


Unele documente au fost obținute cu suportul Investigative Dashboard și proiectul #PanamaPapers.

Citiți și: [CONTRACT CONFIDENȚIAL] Imperiul Gazprom în Moldova


Preluarea articolelor de pe www.rise.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. În mod obligatoriu, trebuie citată sursa și autorul informației, iar în cazul portalurilor informaționale trebuie indicat și linkul direct la sursă. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui acord încheiat cu RISE Moldova. Materialele de pe platforma on-line www.rise.md sunt protejate de Legea 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe, inclusiv de Codul Deontologic al Jurnalistului din R. Moldova.

Comenteaza acest articol