Investigații

Cazul Berari: cum a fost investigată administrația spitalului

Alex Buretz

În noaptea nașterii, 25 iulie 2012, Diana Berari a ajuns la Spitalul Internațional Medpark cu contracții din cinci în cinci minute. De la internare și până i s-a rupt apa, femeia a fost supravegheată doar de moașă. Ginecologul de gardă era acasă. Când a ajuns medicul său curant, a depistat cordonul ombilical coborât înaintea copilului, punându-i viața în pericol. Era nevoie urgent de cezariană. 

Era 02:38. Medicul curant, singurul obstetrician din spital, a chemat de urgență anesteziologul, neonatologul, al doilea obstetrician, asistenta de operație și o altă moașă. Noaptea, medicii făceau garda de acasă, de unde erau chemați la nevoie. Părinții nu fuseseră informați despre această practică. 

Au trecut 24 de minute până când echipa s-a adunat, sala a fost pregătită și copilul extras. Fetița avea asfixie gravă. Era vineție și nu respira. După reanimare, nu se putea mișca și se alimenta doar printr-o sondă. A decedat trei ani mai târziu. În tot acest timp, familia a cheltuit aproape 40 de mii de euro pentru îngrijirea și tratamentul ei, potrivit probelor prezentate în instanța civilă. 

În dosarul penal, doar medicul curant a fost pus sub învinuire și trimis în judecată. 

În august, RISE Moldova a reconstituit noaptea nașterii Deliei și traseul dosarului, judecat pentru a treia oară în zece ani. Am continuat să documentăm cum au investigat Procuratura și Ministerul Sănătății organizarea gărzilor de acasă noaptea într-o maternitate și responsabilitatea conducerii spitalului. 

Procuratura susține că a verificat organizarea gărzilor și a audiat persoane din conducerea Medpark, dar refuză să le numească. Fostul director medical afirmă că nu a fost audiat niciodată.

În procesele-verbale de audiere, oferite familiei și consultate de RISE, nu am identificat declarații ale reprezentanților administrației spitalului. 

Și Ministerul Sănătății spune că nu avea pârghii legale pentru a interveni în administrarea unui spital privat, iar documentele despre măsurile instituției nu se mai află în arhivă.

Spitalul obținuse acreditarea cu șapte luni înainte de nașterea Deliei.  

Actuala directoare Medpark, Olga Șchiopu (care a devenit director medical în 2013 și director general în 2015) susține că poate răspunde doar pentru perioada în care a condus spitalul și că, de când este în funcție, maternitatea are permanent în spital medic ginecolog și echipă de gardă.

Cine aproba organizarea gărzilor 

În 2014, procurorii aveau deja două expertize medico-legale cu concluzii diferite. Prima de la Chișinău spunea că prolabarea a fost spontană, nu putea fi prevenită și starea fetiței a fost cauzată de asfixia gravă prin compresia cordonului prolabat, iar acțiunile medicilor erau conform protocoalelor. 

A doua, de la București, arăta că supravegherea Dianei doar de către moașă era greșită în practica medicală. Prolabarea nu putea fi anticipată, dar factorii de risc din travaliu precum: dilatația colului de 4-5 centimetri, membranele intacte și lipsa angajării fătului (capul nu coborâse în bazin) creșteau riscul apariției acestei complicații. Asta impunea monitorizarea atentă de către medic a bătăilor inimii fătului și intervenția imediată în cazul prolabării. 

Asfixia fetiței avusese loc cel mai probabil când s-au „rupt apele”, pentru că după 8 minute când a fost examinată de medic s-au luat măsuri de a reduce gradul de compresie asupra cordonului. Măsurile medicale ulterioare erau corecte, dar târzii. 

Experții medico-legali români menționau că organizarea administrativă și chemarea medicilor de la domiciliu depășea competența lor și trebuia cercetată de procurori. 

„Era o indicație directă: ancheta trebuia să ajungă și la cei care organizaseră garda”, explică avocatul Vadim Vieru, care a analizat partea juridică a cazului. 

Potrivit avocatului, procurorii trebuiau să verifice actele prin care spitalul organiza gărzile și să le compare cu regulile Ministerului Sănătății. Printre acestea se numărau regulamentul maternității, aprobat de directorul medical în noiembrie 2011 și invocat chiar de acuzare în dosarul penal, ordinul privind gărzile la domiciliu, graficul din noaptea nașterii, contractele medicilor de gardă și fișele de post. 

„Directorul medical, care aprobase regulamentul și răspundea de organizarea gărzilor, trebuia audiat”, spune Vieru.  

Mihai Ciocanu, directorul medical la acea vreme, care aprobase regulamentul maternității, confirmă că nu a fost audiat niciodată.

***

După obținerea ambelor expertize judiciare, Procuratura a cerut în vara 2015 Ministerului Sănătății să clarifice cum trebuiau organizate gărzile într-o maternitate.  

În situații excepționale, însă, precum lipsa de cadre sau numărul mic de nașteri, conducerea instituției putea stabili, prin ordin și regulament, „sub responsabilitate proprie”, ca medicii specialiști să asigure garda de la domiciliu și să fie chemați la nevoie. 

„Ca să afle dacă Medpark a respectat regula, Ministerul Sănătății nu avea de intervenit în administrarea spitalului. Ajungea să ceară ordinul și regulamentul gărzilor, cu graficul din noaptea respectivă, și să verifice dacă spitalul se afla într-o situație excepțională. Contractul semnat cu familia Berari promitea servicii medicale „pe parcursul a 24 ore”, precizează avocatul Vadim Vieru. 

Concluziile Comisiei nu arătau că ministerul a făcut această verificare sau evaluase riscurile gărzilor de acasă în cazul unei urgențe. Rămânea neclară și responsabilitatea administrației, care stabilise organizarea gărzilor. 

Rolul și responsabilitatea comisiilor Ministerului Sănătății

Fosta ministră a Sănătății, Ala Nemerenco, explică faptul că aceste comisii, formate din cei mai renumiți medici în domeniu, au un rol sensibil. Deși identifică nereguli, adesea pot evita concluziile categorice când acestea ar putea avea consecințe pentru colegii lor: „Membrii Comisiei nu pot să-și asume responsabilitatea de judecători, iar colegii lor să ajungă acuzați”. 

Totuși, ministrul Sănătății poate cere completarea concluziilor dacă acestea nu oferă răspunsuri clare. Nemerenco spune că, în timpul mandatului său, a făcut acest lucru de mai multe ori, solicitând de fiecare dată să se stabilească dacă o complicație putea fi evitată și ce măsuri erau necesare. 

„Dacă cezariana se realizează  imediat și toate procedurile necesare corespunzător, și totuși, până la urmă se instalează complicația dată, rezultă că cazul Dianei Berari a fost unul inevitabil. În momentul în care nu au fost aplicate toate procedurile la timp, nu poți declara cu siguranță că acest caz a fost inevitabil”. 

Nemerenco spune însă că există și situații în care membrii comisiilor nu acceptă obiecțiile ministrului și își mențin concluziile. În acest caz, Procuratura cere clarificări. 

„Dacă nu sunt medici suficienți, închizi acel serviciu”

Fosta ministră a Sănătății, Ala Nemerenco, explică faptul că, înainte de deschiderea unui spital privat, instituțiile din sănătate publică verifică dacă acesta îndeplinește condițiile necesare pentru serviciile pe care urmează să le ofere. Ministerul aprobă regulamentul general de funcționare, dar nu și regulamentele interne, inclusiv cele privind organizarea gărzilor. 

„Instituția medicală are obligația să asigure tot completul de personal medical necesar pentru acel serviciu care i l-a aprobat Ministerul. E evident că nu poți să ai secție de chirurgie fără chirurgi. În cazul în care spitalul, contrar standardelor, regulamentelor de activitate, protocoalelor, cerințelor pentru activitatea unei maternități și-a asumat pe proprie răspundere că își permite luxul gărzilor de la domiciliu, rezultă că ei automat își asumă răspunderea pentru orice caz complicat care va surveni din acest motiv”.

Formula „conducerea instituției putea stabili «sub responsabilitate proprie»” arată cine și-a asumat datoria de a preveni riscul, spune avocatul Vieru, adăugând: „Vinovăția și legătura cauzală trebuiau totuși dovedite pentru fiecare persoană de Procuratură”.

Respectarea regulilor privind organizarea gărzilor presupune și că maternitatea să poată interveni imediat în cazul unei urgențe. 

„Niciun spital nu poate avea maternitate dacă nu se asigură prezența medicului ginecolog permanent. Nu poți să ai secție de reanimare fără medic reanimatolog fiindcă ai pacienți gravi și intubați acolo. Exact așa și maternitatea. Nu poate exista fără medici și să îi tot chemi de acasă. Acesta deja nu mai e spital. Dacă gravida a semnat contract cu medicul curant, dar ceva se întâmplă cu el și nu poate ajunge la spital, nașterea ar trebui să o primească ginecologul de gardă”, spune fosta ministră. 

Specialista în sănătate subliniază că o maternitate trebuie să aibă echipă medicală completă atât ziua, cât și noaptea, deoarece complicațiile la nașteri pot apărea oricând, iar cele mai multe nașteri au loc noaptea. „Dacă medicul nu are sală de operație sau condiții, el nu poate salva copilul și mama. Dacă nu sunt medici suficienți, închizi acel serviciu. Sănătatea costă și economii nu prea poți face aici”.

Prezența medicilor și organizarea gărzilor sunt și printre condițiile evaluate la acreditarea unei maternități. Potrivit fostei ministre, Consiliul Național de Evaluare și Acreditare în Sănătate (CNEAS) verifică inclusiv prezența și dotarea sălilor de naștere și operații, numărul și pregătirea medicilor și moașelor, graficele gărzilor și respectarea protocoalelor medicale. 

 „Dacă nu acumulează punctajul necesar, maternitatea nu poate fi acreditată. Aici ori e asigurat standartatul ori nu. Nu există ceva de mijloc. Întrebarea este: cum a fost acreditată maternitatea Medpark atunci?”.  

Potrivit CNEAS, Medpark obținuse certificatul de acreditare la 8 decembrie 2011, cu șapte luni înainte de nașterea Deliei, pentru o perioadă de cinci ani. Scrisoarea de însoțire a certificatului de acreditare oferit de Ministerul Sănătății arată că spitalul îndeplinea 96,5% din standardele evaluate, acumulând 2 801 din 2 910 puncte. Decizia de acreditare a fost votată în unanimitate, iar printre recomandările pentru îmbunătățirea serviciilor medicale nu figura niciuna privind maternitatea. Detalii, AICI.

Am solicitat Ministerului Sănătății și Agenției Naționale pentru Sănătate Publică (ANSP) documentele care arată ce a fost verificat în maternitate la acreditarea din 2011. Ministerul ne-a oferit scrisoare de însoțire a certificatului de acreditare menționată mai sus și a confirmat că ANSP păstrează și rapoartele finale de evaluare, dar nu ni le-a furnizat. 

Evaluarea de după naștere

După nașterea Deliei, directorul medical al Medpark, Mihai Ciocanu, care nu era specialist în obstretică și ginecologie, i-a cerut Olgăi Cernețchi, șefa Catedrei de Obstretică și Ginecologie a Universității de Medicină, să evalueze intervenția medicilor. Potrivit declarațiilor acesteia în instanță, directorul voia să afle dacă copilul a avut șanse de supraviețuire și cât de repede interveniseră medicii. Decizia, AICI.

Cernețchi a declarat în judecată că a verificat doar fișa medicală și „lucrări” naționale și internaționale despre prolabarea cordonului, fără să discute cu persoanele implicate. În opinia scrisă prezentată directorului, ea a concluzionat că sarcina fusese supravegheată corect, fără factori de risc pentru prolabare, iar durata de 24 de minute până la extragerea copilului respectase timpul recomandat de ghidul medical. Cernețchi era și una dintre autoarele ghidului național la care făcea referire. Detalii, AICI.

Opinia sa a fost anexată la dosar și folosită inclusiv în procesul civil, în apărarea spitalului. 

În instanță, Cernețchi a precizat însă că documentul nu ar fi trebuit folosit ca expertiză, deoarece pentru examinarea cazului de către un grup de specialiști era necesar un ordin al directorului medical. Iar opinia nu ar fi trebuit anexată la dosar pentru că „referințele nu sunt obiect juridic”. 

Din documentele menționate în dosarele civil și penal nu reiese însă că administrația spitalului ar fi constituit un asemenea grup. Comisia de specialitate a Ministerului Sănătății a analizat cazul abia trei ani mai târziu. 

Cu toate astea, Cernețchi și-a menținut concluziile din „referință” și în instanță: nu existau factori de risc pentru prolabare, medicii întreprinseseră toate măsurile necesare pentru extragerea copilului, iar fetița era vie. 

L-am întrebat pe Mihai Ciocanu, directorul medical al Medpark la acea vreme, dacă spitalul a făcut o anchetă internă după nașterea Deliei și cine răspundea de organizarea gărzilor de la domiciliu. Am vrut să aflăm și cât ar fi durat intervenția dacă echipa medicală s-ar fi aflat deja în spital, cu sala de operație pregătită.

Ciocanu a răspuns că, după 14 ani, nu își mai amintește detaliile legate de organizarea activității spitalului și de procedurile din acest caz. Cum nu mai lucrează la Medpark, nu are acces la arhivele, ordinele interne și documentele administrative și nu poate verifica informațiile solicitate. Răspunsul integral, AICI.

La un an după nașterea Deliei, Mihai Ciocanu a fost numit viceministru al Sănătății. El susține că atribuțiile sale în această funcție nu au avut legătură cu gestionarea dosarelor penal și civil în cazul Berari.  

Sesizarea Procuraturii

După concluziile comisiei ministerului, Procuratura municipiului Chișinău, condusă atunci de Ivan Diacov, a sesizat ministrului Sănătății Mircea Buga despre încălcările personalului și conducerii Medpark. Procurorul a cerut o anchetă de serviciu pentru stabilirea persoanelor responsabile și aplicarea sancțiunilor, dar „lichidarea încălcărilor legislative și înlăturarea cauzelor și condițiilor care le-au favorizat, cu neadmiterea pe viitor”. 

Ministerul nu a efectuat ancheta solicitată, motivând că nu avea pârghii legale pentru a interveni în administrarea spitalului. „Organizarea gărzilor și sancțiunile disciplinare țin de responsabilitatea Medpark, ca instituție autonomă”, a explicat instituția. 

Avocatul Vadim Vieru spune că ministerul avea dreptate în privința sancțiunilor și a anchetei interne: doar Medpark, în calitate de angajator, putea să le aplice și să desfășoare ancheta. Mai mult, în vara anului 2015, când Procuratura a sesizat ministerul, termenul legal pentru sancționarea faptelor din iulie 2012 expirase deja. 

„Însă a nu putea sancționa nu înseamnă a nu putea verifica. Legea ocrotirii sănătății prevede expres că și spitalele private se supun Ministerului Sănătății, iar regulamentele lor de organizare se elaborează în baza regulamentului-cadru aprobat de Minister. Asistența la naștere se acordă doar în instituții acreditate, publice sau private. Acreditarea o face un consiliu fondat de Minister, care suspendă certificatul spitalului ce nu mai corespunde cerințelor. Legea drepturilor pacientului pune Ministerul primul pe lista instituțiilor care asigură protecția extrajudiciară a drepturilor pacientului, inclusiv în spitalele private”, precizează Vieru.  

Avocatul atrage atenția și asupra obligației Ministerului Sănătății de a răspunde sesizării Procuraturii. Legea în vigoare în 2015 prevedea ca instituția sesizată trebuia să ia măsuri concrete pentru înlăturarea încălcărilor și să comunice procurorului ce a făcut, în termen de o lună. Dacă ministerul considera că nu are competența necesară, trebuia să comunice asta procurorului, ca acesta să poate adresa altei instituții. 

„Lipsa pârghiilor, invocată acum, nu ține locul răspunsului cerut atunci”, explică Vieru. 

Potrivit avocatului, statul are obligația să stabilească reguli care să protejeze viața pacienților, inclusiv în spitalele private, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, iar în sănătate, statul își îndeplinește această obligație prin minister:  

„Formula „instituție autonomă” nu schimbă nimic. Medpark decide cum își organizează gărzile, dar în limitele regulilor stabilite de Minister. Dacă normele lui permiteau unei maternități private să funcționeze noaptea fără obstetrician în clădire, discuția nu se oprește la Medpark. Tocmai de aceea verificarea era treaba Ministerului”.

Am cerut Ministerului Sănătății să explice dacă a verificat respectarea condițiilor pentru organizarea gărzilor de acasă, să clarifice concluziile Comisiei și să estimeze cât ar fi durat intervenția în cazul Berari dacă echipa medicală s-ar fi aflat deja în spital, cu sala de operație pregătită.

Primul răspuns venit după aproape două luni, nu a oferit aceste informații. Instituția nu a precizat nici dacă a cerut rezultatele anchetei interne, realizată de Medpark, ce a constatat aceasta, dacă a făcut alte verificări și dacă a informat Procuratura.

Ulterior, juristul ministerului a explicat că instituția nu dispune de informații exacte despre măsurile luate atunci, invocând schimbările de conducere și dificultatea de a găsi documentele din acea perioadă. Ministerul a revenit apoi cu o precizare: documentele din 2012-2015 nu se mai află în arhiva sa, deoarece termenul de păstrare a expirat. 

Procesul pentru desbăgubiri 

În dosarul civil, părinții Deliei au cerut despăgubiri de două milioane de lei și recunoașterea faptului că starea de sănătate a fetiței era consecința greșelilor comise de personalul Medpark. Bonurile și facturile arătau că, în primii trei ani de viață a copilului, familia a cheltuit aproape 40 de mii de euro pentru îngrijirea și tratamentul ei. 

Diana a plătit aproape 16 mii de lei pentru pachetul de naștere naturală. Prin contract, spitalul se obliga să asigure asistența unui medic la naștere, consultații înainte și după naștere, investigații, anestezie epidurală, medicamente și două zile de spitalizare. Contractul nu o informa însă că medicii de gardă plecau noaptea acasă, de unde erau chemați în caz de urgență.. 

De la internare până la descoperirea prolapsului de către medic, Diana a fost supravegheată doar de moașă, a cărei fișă de post nu prevedea calificarea sau obligația efectuării de examinări vaginale. Expertiza din România, căreia instanța i-a acordat prioritate, confirma că evaluarea gravidei de către moașă, și nu de un medic, era greșită în practica medicală și prezuma evaluarea eronată a stării sale.

„M-am simțit mințită. Nimeni nu mi-a spus că Medpark nu are echipă de gardă noaptea. Pe atunci, în 2012, toate canalele TV și reclamele din oraș erau: «Cu Medpark eu nu mă tem de nimic»”, spune Diana Berari, la 14 ani de la nașterea fiicei sale. 

Detalii despre intervenția medicală și expertizele contradictorii, în prima investigație RISE. 

Medpark, cel mai mare spital privat din țară, fusese deschis cu un an și jumate înainte de nașterea Deliei, în urma unei investiții de peste 20 de milioane de euro. În 2014, peste jumătate de an de când familia Berari a dat în judecată spitalul în dosarul civil, Medpark anunța că este prima instituție medicală din țară și din Europa de Est care a obținut acreditarea internațională oferită de Joint Commission International. Acreditarea durase aproape un an. 

În instanță, avocatul Medpark a negat orice greșeală medicală și se declara nevinovat pentru starea fetiței. A mai cerut respingerea cererii părinților, susținând că spitalul a asigurat echipa medicală pentru intervenție, iar personalul a acționat conform standardelor medicale. 

Instanța a identificat mai multe nereguli: 

  • Medpark și-a încălcat obligația contractuală de a asigura prezența unui medic la naștere, Diana fiind supravegheată de moașă de la internare până la 02:38. 
  • Fiind în faza activă a travaliului, urma să fie examinată de urgență de un medic ginecolog, potrivit ghidurilor.
  • Practica gărzilor la telefon era o piedică în asigurarea imediată a unei intervenții de urgență. Era o legătură între intervenția întârziată și starea gravă a Deliei. 
  • Consecințele prolabării puteau fi reduse la minim sau excluse în cazul respectării contractului. 

Hotărârea arăta deficiențe în organizarea gărzilor medicale, dar nu stabilea cine din administrația spitalului răspundea pentru asta. „Aceste constatări erau un motiv în plus pentru procuror să verifice cine a decis organizarea gărzii”, spune avocatul Vadim Vieru. 

Părinții Deliei au obținut despăgubiri de un milion de lei. Instanța a respins însă cererea lor de a constata că starea gravă a Deliei era consecința greșelilor comise de personalul medical, motivând că ține de competența experților legiști. Decizia a fost menținută definitivă de Curtea de Apel și Curtea Supremă de Justiție. 

„Despăgubirea nu schimbă nimic în plan penal. Hotărârea în procesul civil a reparat prejudiciul fără să stabilească răspunderea vreunei persoane. Răspunderea civilă a Medpark, ca parte în contract, și răspunderea penală a persoanelor responsabile sunt independente una de alta”, continuă Vadim Vieru. 

Procuratura a verificat gărzile

Codul de procedura penală obligă procurorii să cerceteze complet și obiectiv toate circumstanțele cauzei și condițiile care au contribuit la săvârșirea infracțiunii. „Organizarea gărzii este exact o asemenea condiție”, spune Vieru. 

Am întrebat Procuratura cine din conducerea spitalului a fost audiat, cine răspundea de organizarea gărzilor și dacă anchetatorii au verificat în ce măsură chemarea echipei medicale de acasă a întârziat cezariana. Instituția a invocat inițial procesul penal aflat în judecată și că nu poate examina probele administrate. 

A răspuns mai târziu că procurorii au verificat organizarea gărzilor, regulamentul maternității, fișele de post și declarațiile personalului. Au stabilit că unii medici făceau garda de acasă, fiind disponibili la telefon și chemați la spital când era nevoie. Au audiat și persoane din conducere, dar a refuzat repetat să le numească, motivând că divulgarea identității lor le-ar afecta drepturile și desfășurarea procesului. Au confirmat și că fostul director medical „nu figurează ca martor”. Inspecția Procurorilor a considerat justificat refuzul de a comunica informații cerute.

Au mai explicat că, urmărirea penală a examinat obligațiile profesionale privind monitorizarea travaliului și acordarea asistenței medicale coroborate cu actele interne și normele medicale. Expertizele legale nu arătau deficiențe în îngrijirile obstretical-chirurgicale ale echipei după identificarea prolabării. Iar acuzația penală a medicului curant a fost întemeiată pe deficiențele constatate – adică lipsa monitorizării travaliului de la internare până la ruperea membranelor și apariția prolapsului. 

Procuratura nu a răspuns nici dacă a fost informată despre rezultatele anchetei de serviciu a Ministerului sau Medpark și care au fost concluziile și măsurile în urma anchetei. A făcut trimitere însă și la procesul civil, în care a fost analizată și organizarea activității spitalului. 

„Trimiterea Procuraturii la procesul civil nu răspunde la întrebare. Sesizarea trimisă Ministerului Sănătății în 2015 era un instrument legal, dar nu putea ține locul anchetei penale”, accentuează Vieru.

Am întrebat-o separat pe Oxana Cazacu, procuroarea care a trimis dosarul penal în judecată în 2016, de ce nimeni din administrația Medpark nu a fost pus sub învinuire. Aceasta a explicat că articolului 213 din Codul Penal, în cauza căruia a fost acuzat medicul curant pentru neglijență medicală, se aplică medicilor și altor lucrători medicali. Simpla responsabilitate pentru organizarea spitalului nu era suficientă pentru o asemenea acuzație.

„Or, norma penală incriminează expres încălcarea din neglijență de către medic sau alt lucrător medical a regulilor ori metodelor de acordare a asistenței medicale, dacă prin aceasta a fost cauzat decesul pacientului”, precizează Cazacu, explicând că, în cazul persoanelor cu pregătire medicală, cum era directorul medical, trebuia stabilit dacă aveau obligația să acorde asistență medicală pacientei și dacă le-a încălcat. 

Niciunul dintre răspunsuri nu explică însă cine din conducerea spitalului a fost audiat și dacă procurorii au cercetat încălcări ale altor prevederi din Codul Penal. 

Articolele potrivit cărora conducerea spitalului putea fi cercetată

Și aici contează termenele. Art. 149 e o infracțiune mai puțină gravă cu prescripție cinci ani. Pentru omisiunea din noaptea de 25 iulie 2012, termenul s-a împlinit la 25 iulie 2017. Pentru o decizie de organizare anterioară, cum e regulamentul din 12.11.2011, prescripția s-a împlinit în noiembrie 2016. Urmărirea penală a fost reluată în septembrie 2015, iar dosarul medicului a ajuns în instanță în septembrie 2016. Procuratura avea deci timp să analizeze și administrația. 

Până la decesul Deliei, norma generală corespunzătoare era art. 157, vătămarea gravă din imprudență. Infracțiunea este una ușoară cu prescripție de 2 ani, împlinită în iulie 2014. 

Vadim Vieru spune că Procuratura are aici dreptate doar pe jumătate: articolul 213 se aplică doar medicilor și altor lucrători medicali, iar un director general care nu este lucrător medical nu poate răspunde pe acest articol. Însă procurorul scrie că la persoanele calificate medical, trebuie stabilit dacă aveau o obligație concretă de acordare a asistenței medicale și dacă au încălcat personal regulile profesionale.

„Pentru directorul medical, testul cerea cel puțin audierea lui și analiza atribuțiilor sale”. Procuratura descrie testul, dar nu arată că l-a aplicat în privința lui. 

Al doilea gol e mai mare, continuă Vieru. Dacă organizarea nu intră în art. 213, ea nu iese din dreptul penal. Art. 116 alin. (2) spune că în cazul concurenței dintre norma generală și cea specială, se aplică numai norma specială. Concurența există doar când fapta întrunește elementele normei speciale. Când lipsește subiectul special, rămâne norma generală.

Iar în 2012, norma generală era articolul 149 alin (1), lipsirea de viață din imprudență, pedepsită cu închisoare de până la 3 ani. Subiectul poate fi orice persoană, inclusiv un manager fără pregătire medicală. Imprudența înseamnă, printre altele, că persoana nu a prevăzut urmările faptei, „deși trebuia și putea să le prevadă”. 

„Pentru asta trebuia dovedită fapta proprie a unei persoane concrete. Putea fi aprobarea gărzii la domiciliu fără condițiile excepției descrise de comisia Ministerului sau tolerarea ei. Trebuia dovedită și legătura cauzală cu decesul. Instanța civilă a reținut legătura dintre intervenția tardivă și starea copilului. Probele din dosar dădeau temei de cercetare”, specifică avocatul. 

Răspunsul procurorului nu spune dacă art. 149 a fost analizat pentru administrație. 

***

La 14 ani distanță, un nou dosar împotriva administrației spitalului ar fi închis înainte să înceapă, spune avocatul Vadim Vieru. Codul de procedură penală interzice începerea urmăririi penale când a intervenit termenul de prescripție. Administrația spitalului poate fi audiată însă în procesul penal în care este învinuit medicul. Procurorul pe caz a finalizat audierea personalului medical și urmează audiată Olga Cernețchi.   

„Ca martori, membrii administrației pot lămuri ce nu s-a lămurit în paisprezece ani. Ei pot spune cine a decis ca echipa să stea noaptea acasă și pe ce temei. Pot explica și de ce nu exista o regulă scrisă despre cine anunță echipa în caz de urgență. Aceste răspunsuri țin de miezul acuzației. Instanța trebuie să stabilească dacă întârzierea din acea noapte se datorează neglijenței medicului sau felului în care spitalul organizase garda. Răspunsul poate ajuta apărarea la fel de mult ca acuzarea”, precizează avocatul. 

Orice parte poate cere citarea directorului medical ca martor, iar instanța decide dacă proba e pertinentă. Martorul citat este obligat de lege să se prezinte și să facă declarații veridice. 

Prescripția pentru condamnarea medicului la închisoare s-a împlinit în 2017. Deși avea dreptul să ceară încetarea, medicul continuă procesul pentru a-și demonstra nevinovăția și a obține o decizie definitivă de reabilitare. Miza procesului a rămas stabilirea adevărului. 

„Instanța va pronunța fie o achitare, care duce la reabilitare deplină, fie o condamnare fără stabilirea pedepsei, cu liberare de pedeapsă”, încheie Vieru.