În regiunea transnistreană, unde locuiesc aproximativ jumătate de milion de oameni, sunt înregistrate peste 150 de instituții media. E adevărat că cele mai multe dintre ele pur și simplu distribuie informațiile difuzate de autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol.
În stânga Nistrului, doar canalele de Telegram sau conturile de Instagram mai pretind la o anumită independență editorială, chiar dacă postează o mulțime de informații neverificate.
Despre cine controlează principalele mass-media din Transnistria și cum arată lumea pe care o prezintă publicului lor – într-o analiză RISE Moldova.
La sfârșitul lunii iulie, comunitățile online dedicate Transnistriei au început să tirajeze o știre despre închiderea rețelei de magazine „5 Karmanoff” (din rusă – 5 buzunare). Spre exemplu, pe canalul de Telegram „Lista NEAGRĂ | ALBĂ a PMR”, s-a anunțat că, în seara zilei de 25 iulie, forțele de securitate au percheziționat biroul rețelei, apoi au povestit că angajaților le-au fost luate telefoanele mobile și ținuți în incinta așa-numitului Comitetul de anchetă.
În timp ce știrea era discutată pe forumurile publice și în grupurile de pe rețelele sociale, așa-numita presă de stat și privată nu a pomenit nimic despre necazurile uneia dintre cele mai importante mărci comerciale din regiune.
Abia pe 4 august, după ce așa-zisul Comitet de anchetă al Transnistriei a anunțat oficial că „5 Karmanoff” este suspectată de evaziune fiscală, mass-media din regiune a început să retipărească comunicatul de presă. Se întâmpla asta la o săptămână și jumătate din ziua perchezițiilor.
O altă știre importantă din vara anului 2023 a fost uciderea lui Oleg Horjan, o figură proeminentă a opoziției transnistrene: fost deputat în parlamentul local (așa-numitul Soviet Suprem) al nerecunoscutei Republici Moldovenești Nistrene (așa-numita PMR) și lider al Partidului Comunist din regiune.
În decembrie 2022, el ieșise de după gratii, în spatele cărora a stat patru ani și jumătate, fiind condamnat pentru utilizarea forței fizice și insultarea oamenilor legii în timpul unui miting neautorizat desfășurat în centrul Tiraspolului.
Corpul neînsuflețit al opozantului a fost găsit în iulie, după cum au raportat forțele de securitate de la Tiraspol, cu semne de moarte violentă. Trei zile mai târziu, așa-numitul Minister al Afacerilor Interne din regiune a anunțat în căutare un suspect.
„Aceast caz sugerează că, fie de moartea fostului parlamentar a profitat forțe ostile Transnistriei și Rusiei, fie lichidarea sa a fost concepută din start în acest scop”, reflectau autorii agenției oficiale de presă a nerecunoscutei PMR.
În paralel, aceeași sursă de informare neînregistrată „LISTA NEGRĂ | ALBĂ A PMR” a publicat pe pagina sa de Instagram un apel al suspectului, în care bărbatul susținea că se află de câteva luni în străinătate, iar toate încercările sale de a contacta forțele de securitate ale Transnistriei au rămas fără răspuns.
După cum notează Pavel Cazacu, avocat și activist pentru drepturile omului din cadrul organizației neguvernamentale Promo-LEX din Chișinău, autoritățile transnistrene s-au adaptat treptat la apariția noilor formate media și „au început să monitorizeze foarte atent cine și ce vorbește pe platformele online”.
„Sunt multe cazuri în care locuitorii regiunii au fost acuzați de săvârșirea unor infracțiuni (negarea rolului pozitiv al misiunii de menținere a păcii, incitarea la extremism) ca urmare a remarcilor publicate pe internet. Mai mult, unele platforme online (pagini de Facebook, canale Viber, site-uri etc.) au fost recunoscute [de administrația separatistă – n.r.] extremiste”, rezumă Cazacu.
MEDIA TRADIȚIONALĂ
Majoritatea instituțiilor de presă din stânga Nistrului au fost înființate de așa-numitele autorități de la Tiraspol sau există cu sprijinul holdingului „Sheriff” – cea mai mare companie în regiune. Și unele, și altele, însă, transmit puncte de vedere foarte asemănătoare.
De exemplu, compania de radio și televiziune „Obiectiv”, gestionara canalului ТSV, deși a informat că Andrei Duminică, principalul suspect în cazul omorului lui Horjan, se afla în Europa la momentul crimei, a remarcat: „El a fost contactat de un anumit departament din Moldova și a fost sfătuit să rămână în Europa”.
Canalul TV emite dintr-un centru situat în complexul sportiv Sheriff din Tiraspol, unde se află și redacția radioului Inter-FM. Canalul de YouTube al TSV are 565 de mii de abonați, adică mai mult decât întreaga populație a Transnistriei. Conform acestui indicator, canalul TSV este cu mult înaintea așa-numitei prese de stat: abonații lui sunt de circa cinci ori mai mulți decât cei ai așa-numitei mass-media de stat de importanță regională luați împreună.
Canalul publică noutăți din așa-numita republică din stânga Nistrului, opinii ale oficialilor și ale altor reprezentanți ai autorităților transnistrene, precum și reflectă activitățile companiilor și a clubul de fotbal din cadrul holdingului „Sheriff”.
Despre Moldova de pe malul drept, adică despre cea controlată de autoritățile constituționale de la Chișinău, telespectatorul TSV află o veste înspăimântătoare: de exemplu, că este periculos să călătorești acolo, mai ales pentru locuitorii din Transnistria, pentru că ar putea fi urmăriți penal pentru separatism. Accentul se pune pe faptul că, peste Nistru, prețurile sunt mari, iar localnicii chiar călătoresc în masă în Transnistria, pentru „a-și plimba copiii pe noile carusele ieftine”.
Un alt canal TV notabil, „Pervii Pridnestrovskii” (din rusă – Primul telecanal transnistrean), – alături de agenția „Știri din Transnistria” și două posturi de radio, face parte din așa-numita Companie de Stat de TV și Radio din Transnistria (PGTRK) – nu se limitează la știrile oficiale despre viața în PMR și în Moldova de pe malul drept, ci preiau știri despre generozitatea holdingului Sheriff sau raportează că deputații Parlamentului rus i-au felicitat pe locuitorii regiunii cu ocazia aniversării independenței. Canalul are pe Youtube 118 mii de abonați, iar pe Instagram – 27 de mii de urmăritori.
Presa transnistreană raportează puțin despre invazia Ucrainei de către armata rusă, voalând războiul la scară largă sub expresii de genul „evenimentele din Ucraina” sau „situația din țară vecină”. De exemplu, la 24 februarie 2022, în prima zi a invaziei ruse, TSV a informat despre deschiderea în regiune a unor centre de primire a cetățenilor din Ucraina, fără a explica motivul unei astfel de necesități.
În același timp, TSV și așa-numita mass-medie de stat publică informații identice. De exemplu, ei vorbesc despre faptul că serviciile speciale ucrainene recrutează persoane din regiunea transnistreană și le recomandă localnicilor să nu călătorească în Ucraina.
„La graniță se poate întâmpla orice. Chiar dacă nu există motive pentru a fi reținut, acestea pot fi aranjate”, avertizează presa din stânga Nistrului.
Locuitorii de malul stâng mai sunt informați că, „de foarte multe ori, în zona de risc sunt cetățenii de rând care traversează hotarul în diverse scopuri. […] Oamenilor li se cere în mod neoficial să spioneze. Multora le este dificil să refuze culegerea informațiilor pentru serviciile speciale străine, pentru că acum nu mai au posibilitatea să aleagă prin care punct de control să călătorească”.
„De regulă, serviciile de informații străine sunt interesate de obiectele noastre militare. Le cer să le fotografieze, să le filmeze și să povestească despre ele în detaliu. […] De fapt, ei nu sunt recrutați pentru filmări. Aceasta reprezintă doar o verificare. Mai apoi, ei pot cere [să facă] ceva mai serios. Cum a fost anul trecut – incendierea centrului militar [din Tiraspol]. În cele din urmă, centrul a rămas intact, iar un cetățean moldovean a primit 20 de ani de închisoare. O astfel de pedeapsă se aplică și pentru colaborarea cu serviciile de informații străine”, relatează postul de televiziune TSV despre relațiile cu Ucraina.
Una dintre principalele diferențe a așa-numitei mass-media de stat față de TSV este că acestea difuzează nu doar în rusă, ci și în ucraineană și așa-numita limbă moldovenească. De aceeași regulă se conduce și trei cele mai mari ziare așa-numite guvernamentale: „Transnistria”, „Gomin” și „Adevărul Nistrean”, toate fiind parte a așa-numitei întreprinderi de stat „Ziarul Transnistrean”.
În Transnistria sunt înregistrate și instituții media care, oficial, nu sunt asociate nici cu autoritățile de la Tiraspol, nici cu holdingul Sheriff. „Dnestr TV”, de exemplu, se poziționează ca prima televiziune prin internet din regiune. Doar că și ea tirajează, nu de puține ori, știri despre sărăcia de pe malul drept al Nistrului sau despre faptul că România joacă un rol important în economia Moldovei.
„Dnestr TV” are aproximativ o mie de abonați pe Facebook și VK. Practic aceiași indicatori îi înregistrează și Ziarul „Dobrii deni” (din rusă – Bună ziua) din Râbnița, care, de altfel, își permite să mai publice știri despre problemele fermierilor din regiune sau a fabricii de ciment din localitate.
Deși aceste publicații încearcă și să distreze sau să educe cititorul („Proprietățile benefice ale măceșului sunt surprinzătoare”), atunci când vine vorba de politica de la Chișinău, ele publică poziția fondatorului Partidului „ȘOR” (scos în afara legii în 2023 – n.r.), Ilan Șor, sau relatează cum sancțiunile împotriva Rusiei și Chinei dăunează Uniunii Europene.
Expertul media Luiza Doroșenko, directoarea Centrului Media din Transnistria, menționează că, în principiu, mass-media independentă abia dacă poate supraviețui din cauza pieței de publicitate extrem de mici și constată dispariția jurnaliştilor „ca și clasă”.
„Nu vreau să-mi jignesc colegii, dar jurnaliştii care lucrează în instituţiile de presă finanţate de la buget şi/sau holdingul Sheriff pot fi clasificaţi mai degrabă ca specialişti care oferă servicii informaționale, decât ca jurnalişti în sensul clasic al cuvântului”, reflectează ea. „«Jurnaliştii» care furnizează servicii informaționale îndeplinesc sarcini editoriale în conformitate cu politica editorială. Aceasta este ceea ce vedem cel mai des”, explică ea.
Experta admite că o parte considerabilă a audienței percepe propaganda guvernamentală ca o informație de încredere. Mai ales că și mass-media care formal este independentă adoptă un ton similar celui al instituțiilor de presă mai mari.
Petru Macovei, directorul Asociaţiei Presei Independente din Moldova, în general consideră că în Transnistria nu există mass-media cu adevărat independentă. „Din cauza situației foarte proaste din regiune, instituțiile media precum Lik-TV, Dnestr-TV au potențialul de a deveni mass-media cu adevărat independente. […] Să spunem că aceste mass-media sunt cu adevărat independente, ar fi o exagerare”, consideră el.
O altă instituție de presă din stânga Nistrului este ziarul „Omul și drepturile sale”, editat de Nikolai Buceațkii, care este și autorul majorității articolelor. În numărul din iunie al ziarului, prima pagină este dedicată integral companiei „Sheriff”, care împlinea 30 de ani de la fondare.
În interior, un articol o vizează pe Maia Sandu, președinta Republicii Moldova. Are titlul „Maia cea Mare” și este însoțit de o fotografie în care niște persoane țin un panou cu mesajul: „Maia, adio!”.
În 2020, tirajul ziarului abia de a depășit două mii de exemplare. Ulterior, datele privind numărul copiilor tipărite au dispărut din caseta de redacție a publicației.
NU A FOST ÎNTOTDEAUNA AȘA
Înainte de 2016, mass-media din stânga Nistrului nu era atât de unificată în relatarea subiectelor politice și, de obicei, prezentau punctele de vedere ale autorităților sau ale Sheriff-ului. Dar, în 2016, Vadim Krasnoselskii, care era pe atunci așa-numitul președinte al legislativului de la Tiraspol, a criticat activitatea așa-numitului holding de stat de televiziune și radio al Transnistriei și a propus reducerea bugetului acestuia.
„Primul canal se numește de stat, dar el conține puțin stat! […] Dacă mass-media se numește de stat, atunci acestea trebuie să îndeplinească funcții de stat. Dacă nu te conformezi, declara cine ești”, se plângea Krasnoselskii. Acest lucru s-a întâmplat în anul scrutinului pentru așa-numita funcție de președinte al Transnistriei, scrutin pe care el le-a câștigat.
Politicianul de opoziție Oleg Horjan, omorât în această vară, a încercat atunci să apere interesele jurnaliştilor. „Adoptarea acestui amendament poate fi considerată ca o reglare de conturi, iar oamenii de rând și jurnaliştii obişnuiţi vor avea de suferit”, a insistat el.
Așa-numita Agenție informațională de stat a [nerecunoscutei] PMR a remarcat atunci, în 2016, că adresarea lui Krasnoselskii a fost difuzată doar de TSV-ul Sheriff-ului, în timp ce așa-numita întreprindere de stat PGTRK nu a postat discursul lui. Reprezentanții PGTRK au încercat să se apere. Directoarea Tatiana Searova a calificat incidentul drept o provocare.
„Informațiile despre presupusul meu refuz au apărut pe site-ul Sovietului Suprem și pe rețelele sociale literalmente la câteva minute după ce reprezentantul domnului Krasnoselskii a părăsit postul TV. Cred că acest lucru îmi dă dreptul să calific ceea ce s-a întâmplat ca pe un fel de provocare menită să discrediteze în continuare canalul Pervii Pridnestrovskii”, a argumentat ea.
Între timp, TSV relata că situația economică în regiune a devenit critică: locuitorii fac „turism alimentar” în Cuciurgan (Ucraina) și Chișinău, iar pentru unii angajați și pensionari acesta este singura posibilitate de a supraviețui. Povestea arată pensionari care se plâng de veniturile mici și se presupunea că situația ar putea fi remediată prin reducerea prețurilor la produsele de primă necesitate.
Mai mult, TSV a lansat subiecte despre cum, în timpul mandatului așa-numitului președinte de atunci, Evghenii Șevciuk, anumite sume de bani au fost scoase în afară prin intermediul unei companii offshore. Jurnaliştii postului TV nu au fost lăsați să filmeze Uzina Metalurgică din Moldova, care a figura în anchetele de presă, iar așa-numitul executiv a anunțat oficial: corespondenții discreditează guvernul.
Aceasta a fost o perioadă de confruntare politică în nerecunoscuta PMR. Ziarul „Eu sunt transnistrean” și-a dedicat paginile realizărilor [așa-numitului președinte de atunci] Șevciuk, în timp ce alții l-au criticat activ.
Într-un interviu acordat TSV, Nikolai Buceațkii, redactorul-șef al ziarului „Omul și drepturile sale”, a asociat o asemenea abundență de ziare cu faptul că, în perioada preelectorală, în PMR acționau consultanți politici din străinătate.
Acum, după cum notează avocatul și activistul pentru drepturile omului de la Promo-LEX, Pavel Cazacu, autocenzura jurnaliștilor locali a atins un asemenea nivel, încât ei înșiși știu foarte bine despre ce să nu scrie.
Această situație este convenabilă îndeosebi în absența unei legislații bazate pe standarde internaționale: legile locale, crede el, dimpotrivă, cenzurează unele subiecte tabu, de exemplu, prezența personalului militar rus pe teritoriul controlat de administrația transnistreană.
Potrivit lui Macovei, degradarea activă a presei din stânga Nistrului continuă cel puțin în ultimii cinci ani. În plus, el nu crede că noile media – paginile publice și canalele de pe rețelele sociale – îmbunătățesc serios situația cititorilor.
„Sunt abonat la mai multe canale de Telegram din regiunea transnistreană și sunt îngrozit de ceea ce citesc acolo. Organizația noastră desfășoară adesea o campanie majoră împotriva știrilor false, iar multe dintre narațiunile pe care le vedem acolo servesc drept material pentru articolele noastre. Există o mulțime de informații false acolo și, din păcate, în absența oricăror filtre, acest lucru afectează în mod direct viziunea și percepția atâtor oameni asupra lumii. Mulți repetă ceea ce scriu diferite canale de Telegram sau comunități pe Viber și au tendința de a avea din ce în ce mai multă încredere în aceste pseudo-surse de informații și, adesea, în surse de dezinformare”, constată Macovei.
Maria TUZLOVA (freelancer)
Editor-coordonator: Vladimir THORIK
Fact-checking pentru acest material a fost realizat de Departamentul de Fact-checking al RISE Moldova.
Varianta originală a fost publicată în limba rusă și poate fi accesată AICI
